Fidelitate vs. infidelitate sexuala
Fidelitatea sexuala nu are un caracter ereditar, se dobandeste prin educatie, poate fi impusa de coduri morale, religioase. Nu s-a descoperit inca o gena a "fidelitatii".
Ce se ascunde in spatele fidelitatii?
- Respectul fata de partener
- Teama ca prin "aflarea" infidelitatii sa nu "faca" rau copiilor sau parintilor, chiar partenerei
- Teama de a nu fi prins
- Modelul parental
- Iubirea fata de partener
- Teama de a nu-si complica viata
- Frica de boli venerice
- Principii religioase
- Sistemul personal de valori
- Uneori, pur si simplu, nu se iveste ocazia etc.
Insa nu intotdeauna, mai ales in cazul cuplurilor maritale, fidelitatea inseamna si o statornicie a sentimentelor erotice, el fiind adesea doar fidel propriilor sale convingeri. El in fapt nu vrea sa se "tradeze" pe sine, nesustragandu-se unei norme interne importanta lui. Partenera sa in acest caz se situeaza intr-un plan secund sau chiar nu intra la socoteala. Alteori a fi fidel este expresia unei desavarsiri interioare, un semn al puritatii, castitatii. Ei biruiesc ispita, sunt mai tari decat ea. Punctul de plecare a rezistentei in fata tentatiei este unul interior, fiind in joc integritatea personalitatii sale si, in ultima instanta, cea a cuplului.
Intr-o etapa a cuplului, ambii parteneri pot sa se iubeasca si sa nu fie indragostiti reciproc. Ati intreba: "OK, cum?" "....Eu te iubesc, dar parca nu mai am acele emotii, acei fluturasi in stomac ori de cate ori ne vedem sau vorbim la telefon. Daca lipsesti, iti simt absenta ca o nevoie de a fi impreuna, ca un sentiment ca ceva imi lipseste, dar viata mea continua linistita in asteptarea ta....." Ei bine, intr-o astfel de situatie se dezvolta o nevoie naturala de a iubi in general si NU neaparat pe cineva anume.
Cred ca fiecare dintre noi a resimtit un astfel de imbold interior macar o data in viata lui, mai ales dupa 26-35 de ani. Aparitia unui astfel de imbold este expresia unei nevoi interioare si poate fi considerata: etapa "asteptarii si disponibilitatii de a iubi". In aceasta perioada daca se intampla ca un Fat-Frumos sau o Cosanzeana sa apara, unul dintre parteneri s-ar putea indragosti. Nu este iesit din comun ca un barbat sau o femeie casatorita, la un moment al existentei, sa dezvolte pentru o alta persoana o simpatie, o atractie sau chiar o adevarata pasiune. Si asta pentru ca in starea de indragostit luciditatea si ratiunea sunt mult diminuate sau chiar abolite. Infidelitatea sexuala este mai raspandita printre barbatii, ca si incidenta, si cuprinde sfera barbatilor care, din diverse cauze, interne sau externe lor, nu au atins inca maturitatea afectiva, care au dubii asupra virilitatii lor (dorind mereu "sa se verifice"), dar mai cu seama printre barbatii "suferind" de hipererotism. In cazul femeilor, disponibilitatea este favorizata in contextul unei imaturitati afective, dezinhibarii afective si sexuale.
Ea incearca prin aceste relatii satelit, uneori intamplatoare, sa se razbune pe aceia de care o leaga o anumita ranire a amorului propriu, ranire resimtita candva in trecut sau sa se "hraneasca" cu iubire in cazul unei narcisice, care, simtindu-se neglijata de sot, cauta alinare intr-o iubire trecatoare, o intarire a sentimentului propriei valori etc. Infidelitatea adesea este efectul neintelegerilor maritale, nu cauza lor.
Exista si situatii in care partenerul sau partenera nu pot fi fideli chiar daca iubesc.
Insa in general, ei cauta in exterior, in afara cuplului ceva ce lipseste in interior. De multe ori lucruri simple, la indemana: intelegere, sentimentul ca este valorizat, ascultat, apreciat... din nevoia de a simti dorita, curtata, importanta, din nevoia de a trezi pasiune sau de a gasi pasiune... Acestea sunt doar cateva. Ele sunt nevoi care se cer satisfacute. Lipsa de receptivitate dintre parteneri, lipsa unui limbaj comun prin care aceste nevoi sa fie intelese, ignorarea... sunt motive ce atrag infidelitatea. Uneori chiar absenta disponibilitatii celuilalt partener de a satisface aceste nevoi constituie un aspect favorizant. Un exemplu ar fi satisfacerea fanteziilor sexuale. Astfel este suficient ca unul dintre parteneri sa rada sau sa condamne o incercare de punere in practica a unei fantezii sau simpla incercare de comunicare a acesteia, ca celalalt sa se simta refuzat, pervers si sa refuze alta data sa mai comunice ceva important lui in intimitatea cuplului. De fapt, el nici nu mai simte ca aceasta intimitate exista odata ce nu se mai simte confortabil cu partenerul de cuplu.
Esti intr-o relatie de mai mult timp, o iubesti, dar parca uneori ai vrea si "un fel doi"... relatia extraconjugala... ca o evadare, un impuls, ca ceva mai presus decat tine. Si se intampla...
Unii o fac si nu se intreba nimic, este dreptul lor castigat prin faptul ca sunt barbati si pentru ca asta fac barbatii. Pentru ei este un modus vivendi, iar pentru partenerele lor, un aspect in fata caruia ar trebui sa se resemneze si sa-l accepte ca facand parte din viata lor de cuplu. Altii se "reintorc" in cuplu, spasiti, cu teama de a nu se afla vreodata ce au facut, jurandu-si ca nu o vor mai face niciodata... sentimentul de vinovatie, pacatul de a fi savarsit o indiscretie... acestea sunt doar cateva dintre sutele de mii de ganduri ce le trec prin minte in acele momente. Ideea conform careia daca a facut-o o data, o va face si a doua oara poate fi valabila si se afla intr-un raport de directa proportionalitate cu "rezolvarile" interioare din urma travaliului intern de dupa prima escapada. Importanta circumstantelor atenuante... Aflarea vinovatului...Aflarea vinovatilor...
Este cineva vinovat? Intotdeauna celalalt!! Unii depasesc rezistentele interioare si sentimentul de vinovatie si dau curs mai usor imboldului de a-si demonstra ca "inca mai sunt barbati atractivi", "gresind" si a doua oara si a treia etc. Ceilalti isi reproseaza indiscretia, purtand acest secret "murdar" o viata intreaga poate, consumati de sentimentul vinovatiei. O forma de contracarare a acestei stari de vinovatie poate fi concentrarea asupra partenerei, cu riscul aparitiei sentimentului de gelozie ca revers al propriei tradari, o alta este refugierea in munca, alcool etc. O rezolvare des aleasa este recunoasterea in fata partenerei in cazul in care barbatul considera acest lucru ca singura sa forma de eliberare... o alegere de moment destul de costisitoare... ambii parteneri ar fi recomandat sa fie pregatiti sufleteste pentru infruntarea unor astfel de adevaruri... o alta solutie este de a apela la o consiliere in vederea gasirii unor solutii acceptabile sau la psihoterapie in functie de caz si nevoie. In cazul unei confruntari, ei vor fi nevoiti sa-si reanalizeze propriile sentimente, sa reevalueze relatia, sa faca "fata" reprosurilor partenerei, increderii tradate, sa reconstruiasca relatia impreuna sau sa faca fata despartirii si ulterior, singuratatii. “Teama de singuratate! Mai bine singuratate in doi decat de unul singur! Fac orice ca sa scap / ca sa ma ierti!!” Partenerele, in acest caz, se simt tradate, umilite, sunt furioase, ranite. Ele reproseaza, se resemneaza, santajeaza emotional sau pot plati cu aceeasi moneda. Abandoneaza relatia. Reevalueaza, comunica si pot face schimbari, renegocieri... daca se merge pe scenariul salvarii relatiei. A ramane in continuare impreunaRecastigarea increderii partenerului, partenereiLucru posibil, insa nu fara efort, sacrificii personale... nu este usor dar cand este vorba de iubire si dorinta de a ramane impreuna, ambii parteneri gasesc puterea de a o lua de la capat. Nu insa inainte de a face unele schimbari, de a afla raspunsuri comune pentru problemele interne ale cuplului: lipsa unei comunicari eficiente, reale, regasirea atractiei sexuale, redescoperirea celui de langa tine etc. Consilierea, psihoterapia, prin consilier sau psihoterapeut, poate ghida acest efort de recladire, sprijini acest nou inceput: premisele unei relatii de cuplu ecologice ambilor parteneri.
Autor: Jeni Chiriac
Sursa: www.psiholife.ro
joi, 20 august 2009
Cele 10 fete ale fiecarei femei
Cele 10 "fete" ale fiecarei femei
Personalitatea unei femei este mult mai complexă decât se credea până acum, sunt de părere psihologii britanici.
După cum dezvăluie cotidianul "Daily Mail", orice femeie reprezintă un cumul de tendinţe comportamentale distincte, unele dintre acestea fiind mai vizibile şi dominându-le pe celelalte. "Fiecare femeie are o latură dominantă a personalităţii sale, care nu le exclude pe celelalte, ci doar le pasează într-un plan secundar. În personalitatea unei femei există 10 tendinţe diferite, fiecare dintre acestea făcându-se simţită într-o anumită situaţie", afirmă Paul Zeal, specialist în psihologie comportamentală.
1. Femeia de carieră Este organizată, rece şi poate părea arogantă. Capabilă să-şi stăpânească emoţiile, o puteţi recunoaşte uşor, după privirea sa "de oţel", atitudinea superioară şi siguranţa pe care o afişează. Dacă se vorbeşte mult despre serviciu, nu încercaţi să schimbaţi vorba sau să o întrerupeţi, căci nu veţi reuşi decât s-o enervaţi.
2. Romantica Pare desprinsă dintr-un roman de epocă. Este veşnic în căutarea "cavalerului medieval", care să-i schimbe radical viaţa şi să-i ofere protecţia mult visată. Cum o recunoaşteţi: are o privire visătoare, este fidelă serialelor şi filmelor de dragoste. Fraze tipice: "Îţi aduci aminte cum ne-am cunoscut", "Spune-mi de ce te-ai îndrăgostit de mine" etc. Dacă vreţi s-o păstraţi, cumpăraţi-i flori, spuneţi-i cât de mult o iubiţi, nu uitaţi aniversările familiei.
3. Eterna mamă Este cea mai puternică parte a unei femei, chiar dacă ea nu a devenit, biologic, mamă. Are o tendinţă permanentă de protecţie faţă de cei din jur şi, uneori, poate deveni pisăloagă insistând, de pildă, să vă luaţi umbrela, chiar dacă afară e un soare orbitor. Dacă această tendinţă devine supărătoare. "contracaraţi-o" cu tact şi multă diplomaţie: flirtraţi cu ea, apelaţi la senzualitatea sa ascunsă.
4. Fetiţa În fiecare femeie matură există nostalgia copilăriei, manifestându-se printr-o tendinţă infantilă, nu neapărat supărătoare. Din când în când, apare la suprafaţă fetiţa neastâmpărată, care poate fi capricioasă, răutăcioasă sau veselă şi exuberantă. Cu o astfel de femeie, cea mai mare greşeală ar fi să spuneţi: "Chiar nu intenţionezi să te maturizezi?", frază care i-ar putea crea chiar un complex de inferioritate.
5. Şefa Evident, îi place să conducă, să controleze totul din jurul ei. Deşi voalate, afirmaţiile ei reprezintă ordine ce nu trebuie comentate. Aproape toate frazele ei încep cu: "Ar trebui să..." sau "Nu cred că e bine..." Vrea să pară amabilă şi sugerează că sfaturile ei sunt numai în folosul celorlalţi; de fapt, binele personal este adevăratul scop. N-o contraziceţi, căci nu veşi avea şanse de reuşită, arătaţi-i că sunteţi o persoană adultă, capabilă să ia decizii pentru sine.
6. Casnica Este mereu preocupată de cămin, de redecorarea lui, de găsirea unor accesorii casnice noi sau reţete culinare. Tot ce-şi doreşte este o ambianţă familială caldă, protectoare, pentru a-şi putea construi la adăpostul acesteia, propriile fantezii. Din păcate, ele nu depăşesc spaţiul casnic. Soţia ideală pentru bărbaţii care nu-şi doresc alături o femeie sofisticată. Dacă totuşi vreţi să-i arătaţi că există alt univers, încercaţi să-i oferiţi o viaţă socială mai complexă: mergeţi în vizite, la film, la concerte, organizaţi petreceri.
7. Regina de gheaţă Doar o străfulgerare a privirii ei poate "îngheţa" un bărbat, de la o distanţă apreciabilă. Dacă relaţia curentă nu o satisface, renunţă la bărbatul de lângă ea fără să clipească. Pentru ea, efuziunile sentimentale sau manifestările romantice reprezintă doar o pierdere de vreme. Un sfat: dacă tăcerea ei vă nelinişteşte, n-o întrebaţi: " S-a întâmplat ceva?", pentru că nu veţi primi vreun răspuns.
8. Petrecăreaţa Se poartă revoltător, cel puţin în ochii unor femei de tip "casnic" sau "matern". Adoră petrecerile, vorbeşte tare şi nu sfieşte să atace, cu entuziam, sticla de băutură. De fapt, este o atitudine care maschează un complex de inferioritate sau o timiditate excesivă. Dacă vreţi să o readuceţi cu picioarele pe pământ, adoptaţi, pe moment, acelaşi stil, parând să vă amuzaţi teribil, apoi sugeraţi-i - discret- că e timpul să mergeţi acasă. O modalitate sigură de a o pierde este să-i aruncaţi, nervos, remarci de genul: "Hai odată acasă, nu vezi că te faci de râs!" sau "Chiar vrei să dai gata toată băutura din casă?"
9. Iraţionala Este o tendinţă care apare mai ales în cazul unui stres prelungit sau în urma unui şoc emoţional. Dacă, la bărbaţi, emoţiile şi intelectul sunt două elemente total separate, la femei ele se confundă adesea. Pentru o femeie, trecerea bruscă de la o stare la alta nu este un lucru neobişnuit, în special dacă este foarte obosită sau preocupată de ceva anume. Cum puteţi amorsa momentul, evitând o ceartă, asiguraţi-o de sentimentele dvs., oferiţi-i o seară plăcută, liniştitoare, îndemnaţi-o să se culce mai devreme. Probabil că a doua zi îşi va reveni complet.
10. Vampa O recunoaşteţi uşor, după privirea insinuantă şi mersul lasciv, provocator. Ştie să scoată din minţi un bărbat, fără prea multe cuvinte. Pentru ea, limbajul gesturilor reprezintă totul. Orice femeie poate juca acest rol, cu condiţia să aibă încredere în feminitatea ei. Dacă alegerea ei s-a oprit asupra dvs., vă puteţi considera un bărbat fericit. Nu scăpaţi ocazia - nu veti regreta vreodată.”
Personalitatea unei femei este mult mai complexă decât se credea până acum, sunt de părere psihologii britanici.
După cum dezvăluie cotidianul "Daily Mail", orice femeie reprezintă un cumul de tendinţe comportamentale distincte, unele dintre acestea fiind mai vizibile şi dominându-le pe celelalte. "Fiecare femeie are o latură dominantă a personalităţii sale, care nu le exclude pe celelalte, ci doar le pasează într-un plan secundar. În personalitatea unei femei există 10 tendinţe diferite, fiecare dintre acestea făcându-se simţită într-o anumită situaţie", afirmă Paul Zeal, specialist în psihologie comportamentală.
1. Femeia de carieră Este organizată, rece şi poate părea arogantă. Capabilă să-şi stăpânească emoţiile, o puteţi recunoaşte uşor, după privirea sa "de oţel", atitudinea superioară şi siguranţa pe care o afişează. Dacă se vorbeşte mult despre serviciu, nu încercaţi să schimbaţi vorba sau să o întrerupeţi, căci nu veţi reuşi decât s-o enervaţi.
2. Romantica Pare desprinsă dintr-un roman de epocă. Este veşnic în căutarea "cavalerului medieval", care să-i schimbe radical viaţa şi să-i ofere protecţia mult visată. Cum o recunoaşteţi: are o privire visătoare, este fidelă serialelor şi filmelor de dragoste. Fraze tipice: "Îţi aduci aminte cum ne-am cunoscut", "Spune-mi de ce te-ai îndrăgostit de mine" etc. Dacă vreţi s-o păstraţi, cumpăraţi-i flori, spuneţi-i cât de mult o iubiţi, nu uitaţi aniversările familiei.
3. Eterna mamă Este cea mai puternică parte a unei femei, chiar dacă ea nu a devenit, biologic, mamă. Are o tendinţă permanentă de protecţie faţă de cei din jur şi, uneori, poate deveni pisăloagă insistând, de pildă, să vă luaţi umbrela, chiar dacă afară e un soare orbitor. Dacă această tendinţă devine supărătoare. "contracaraţi-o" cu tact şi multă diplomaţie: flirtraţi cu ea, apelaţi la senzualitatea sa ascunsă.
4. Fetiţa În fiecare femeie matură există nostalgia copilăriei, manifestându-se printr-o tendinţă infantilă, nu neapărat supărătoare. Din când în când, apare la suprafaţă fetiţa neastâmpărată, care poate fi capricioasă, răutăcioasă sau veselă şi exuberantă. Cu o astfel de femeie, cea mai mare greşeală ar fi să spuneţi: "Chiar nu intenţionezi să te maturizezi?", frază care i-ar putea crea chiar un complex de inferioritate.
5. Şefa Evident, îi place să conducă, să controleze totul din jurul ei. Deşi voalate, afirmaţiile ei reprezintă ordine ce nu trebuie comentate. Aproape toate frazele ei încep cu: "Ar trebui să..." sau "Nu cred că e bine..." Vrea să pară amabilă şi sugerează că sfaturile ei sunt numai în folosul celorlalţi; de fapt, binele personal este adevăratul scop. N-o contraziceţi, căci nu veşi avea şanse de reuşită, arătaţi-i că sunteţi o persoană adultă, capabilă să ia decizii pentru sine.
6. Casnica Este mereu preocupată de cămin, de redecorarea lui, de găsirea unor accesorii casnice noi sau reţete culinare. Tot ce-şi doreşte este o ambianţă familială caldă, protectoare, pentru a-şi putea construi la adăpostul acesteia, propriile fantezii. Din păcate, ele nu depăşesc spaţiul casnic. Soţia ideală pentru bărbaţii care nu-şi doresc alături o femeie sofisticată. Dacă totuşi vreţi să-i arătaţi că există alt univers, încercaţi să-i oferiţi o viaţă socială mai complexă: mergeţi în vizite, la film, la concerte, organizaţi petreceri.
7. Regina de gheaţă Doar o străfulgerare a privirii ei poate "îngheţa" un bărbat, de la o distanţă apreciabilă. Dacă relaţia curentă nu o satisface, renunţă la bărbatul de lângă ea fără să clipească. Pentru ea, efuziunile sentimentale sau manifestările romantice reprezintă doar o pierdere de vreme. Un sfat: dacă tăcerea ei vă nelinişteşte, n-o întrebaţi: " S-a întâmplat ceva?", pentru că nu veţi primi vreun răspuns.
8. Petrecăreaţa Se poartă revoltător, cel puţin în ochii unor femei de tip "casnic" sau "matern". Adoră petrecerile, vorbeşte tare şi nu sfieşte să atace, cu entuziam, sticla de băutură. De fapt, este o atitudine care maschează un complex de inferioritate sau o timiditate excesivă. Dacă vreţi să o readuceţi cu picioarele pe pământ, adoptaţi, pe moment, acelaşi stil, parând să vă amuzaţi teribil, apoi sugeraţi-i - discret- că e timpul să mergeţi acasă. O modalitate sigură de a o pierde este să-i aruncaţi, nervos, remarci de genul: "Hai odată acasă, nu vezi că te faci de râs!" sau "Chiar vrei să dai gata toată băutura din casă?"
9. Iraţionala Este o tendinţă care apare mai ales în cazul unui stres prelungit sau în urma unui şoc emoţional. Dacă, la bărbaţi, emoţiile şi intelectul sunt două elemente total separate, la femei ele se confundă adesea. Pentru o femeie, trecerea bruscă de la o stare la alta nu este un lucru neobişnuit, în special dacă este foarte obosită sau preocupată de ceva anume. Cum puteţi amorsa momentul, evitând o ceartă, asiguraţi-o de sentimentele dvs., oferiţi-i o seară plăcută, liniştitoare, îndemnaţi-o să se culce mai devreme. Probabil că a doua zi îşi va reveni complet.
10. Vampa O recunoaşteţi uşor, după privirea insinuantă şi mersul lasciv, provocator. Ştie să scoată din minţi un bărbat, fără prea multe cuvinte. Pentru ea, limbajul gesturilor reprezintă totul. Orice femeie poate juca acest rol, cu condiţia să aibă încredere în feminitatea ei. Dacă alegerea ei s-a oprit asupra dvs., vă puteţi considera un bărbat fericit. Nu scăpaţi ocazia - nu veti regreta vreodată.”
Barbatii de care se feresc femeile
Barbatii de care se feresc femeile
Site-ul Infobae a făcut o listă cu cele mai cunoscute tipologii de bărbaţi evitaţi de femei, din pricina comportamentului sau a caracterului:
ZGÂRCITUL - Este cel mai rău dintre toţi. Foloseşte calculatorul pentru a fi sigur că nota de plată de la restaurant a fost împărţită în mod egal şi este preocupat să ştie cine a băut mai mult. Dacă cunoaşteţi pe cineva care se comportă astfel, avertizaţi-l că-l paşte singurătatea. NEÎNGRIJITUL - Nu este vorba că face combinaţii vestimentare dezastruoase, ci de faptul că nu acordă nici o importanţă felului cum arată.
PROST-CRESCUTUL - Întră pe uşă înaintea ei sau activează alarma automobilului înainte ca iubita să fi apucat să coboare.
HĂRŢUITORUL - Are tot timpul tendinţa să îmbrăţişeze şi să atingă persoana de lângă el. MOTOTOLUL - De-abia se hotărăşte să-şi invite iubita în oraş, de-abia îi atinge degetele mâinii şi se desparte de ea dându-i un sărut delicat pe obraz, chiar dacă este pentru a 10-a oară când ies împreună.
LIBIDINOSUL - Când face cunoştinţă cu o femeie, nu se uită niciodată în ochii ei, ci privirea îi este fixată în decolteul ei.
BĂIATUL-MAMII - Încearcă să-şi convingă consoarta că o vizită la mama lui este cel mai încântător mod de a petrece week-end-ul.
VICTIMA MODEI - Se înconjoară de persoane care să-l admire, îi place să poarte inele cu pietre preţioase şi ochelari de firmă - nu la ochi, ci pe cap.
MIORLĂITUL - Foloseşte frecvent dulcegării. La el totul începe şi se termină cu apelativele: "regină", "prinţesă", "grăsuţă".
AVENTURIERUL - Leşinat după toate femeile, nu respectă pe nici una, fie că e vorba de cea mai bună prietenă a logodnicei lui, fie că e vorba de nevasta colegului.
ESCROC SENTIMENTAL - Profită de sentimentele iubitei pentru a trage foloase personale.
Site-ul Infobae a făcut o listă cu cele mai cunoscute tipologii de bărbaţi evitaţi de femei, din pricina comportamentului sau a caracterului:
ZGÂRCITUL - Este cel mai rău dintre toţi. Foloseşte calculatorul pentru a fi sigur că nota de plată de la restaurant a fost împărţită în mod egal şi este preocupat să ştie cine a băut mai mult. Dacă cunoaşteţi pe cineva care se comportă astfel, avertizaţi-l că-l paşte singurătatea. NEÎNGRIJITUL - Nu este vorba că face combinaţii vestimentare dezastruoase, ci de faptul că nu acordă nici o importanţă felului cum arată.
PROST-CRESCUTUL - Întră pe uşă înaintea ei sau activează alarma automobilului înainte ca iubita să fi apucat să coboare.
HĂRŢUITORUL - Are tot timpul tendinţa să îmbrăţişeze şi să atingă persoana de lângă el. MOTOTOLUL - De-abia se hotărăşte să-şi invite iubita în oraş, de-abia îi atinge degetele mâinii şi se desparte de ea dându-i un sărut delicat pe obraz, chiar dacă este pentru a 10-a oară când ies împreună.
LIBIDINOSUL - Când face cunoştinţă cu o femeie, nu se uită niciodată în ochii ei, ci privirea îi este fixată în decolteul ei.
BĂIATUL-MAMII - Încearcă să-şi convingă consoarta că o vizită la mama lui este cel mai încântător mod de a petrece week-end-ul.
VICTIMA MODEI - Se înconjoară de persoane care să-l admire, îi place să poarte inele cu pietre preţioase şi ochelari de firmă - nu la ochi, ci pe cap.
MIORLĂITUL - Foloseşte frecvent dulcegării. La el totul începe şi se termină cu apelativele: "regină", "prinţesă", "grăsuţă".
AVENTURIERUL - Leşinat după toate femeile, nu respectă pe nici una, fie că e vorba de cea mai bună prietenă a logodnicei lui, fie că e vorba de nevasta colegului.
ESCROC SENTIMENTAL - Profită de sentimentele iubitei pentru a trage foloase personale.
Taina iubirii
Taina iubirii
Barbatul si femeia merg unul spre celalalt, cunoscandu-se unul pe celalalt, revelandu-se unul celuilalt pentru o impreuna inaltare. Nimic nu mai este necesar sa innobileze sau sa legitimeze acest sens care se impune prin insasi splendoarea sa.
"Ea Il privea pe Dumnezeu, eu Il vedeam prin ochii ei si cerul devenise mai albastru." (Dante)
O lume fara iubire este o lume fara Dumnezeu
"Sexul conformist" al mentalitatii burgheze a oprit multa vreme manifestarile erotice normale, armonioase. Dupa ipocrita pudoare victoriana a secolului al XIX-lea, azi s-a ajuns la o dezlantuire erotica fara precedent.
O sexualitate obsedanta, obositoare, invadeaza viata oamenilor. Nu se mai vorbeste de iubire, nici despre eros, ci numai despre sex. Filmat sub flash-uri stridente, proiectat pe ecrane si afisat fara bun-simt, misterul de odinioara este redus la o anatomie oferita unei curiozitati morbide si repede blazata. Pierderea sentimentului de sacralitate neutralizeaza si minimalizeaza iubirea, la nivelul unei simple descarcari fiziologice.
Sexul ridicat la rang de religie nu are nimic comun nici chiar cu fetisismul religios antic, care cel putin se inchina in fata misterului, dar absenta a ceva nu poate nici sa implineasca, nici sa construiasca o fiinta. Inseamna sa cedezi tentatiei de a nu mai astepta nimic de la viata. Asteptarea pozitiva este o traire din plin a prezentului fara prejudecati cu privire la ziua de maine. Lipsind exuberanta, entuziasmul, fericirea, dinamismul, daruirea, bucuria iubirii si a erotismului adevarat, profund spiritual, nu trupul, ci spiritul se descompune.
Aceasta lume, in care femeia nu-si indeplineste rolul de preoteasa a vietii si se masculinizeaza, este din ce in ce mai mult o lume fara Dumnezeu. Este simptomatic faptul ca, in aceasta ambianta, desfranarea copiilor si homosexualitatea se afirma deschis. Intr-o lume desacralizata se instaleaza Sexul demistificat. Aici nu mai este posibil sa pui peste iubire un chip, ci o forma anatomica. Separarea de Dumnezeu a antrenat si antreneaza separarea de ceilalti oameni.
Erosul poate inlantui sau inalta
Libertatea moravurilor lumii moderne, printr-un contrast violent, determina o sete secreta de puritate. Pe fundalul trist al erotismului de azi, blazat si scufundat intr-o uriasa plictiseala, iubirea se prezinta ca o fascinanta si singura mare aventura in care fiinta umana atinge cerul nu numai poetic, ci si ontologic, prin sfintenia erosului.O noua spiritualitate iese la lumina. Omul, iubind, depaseste conflictul artificial dintre spiritual si material. Lumea de astazi cheama o sfintenie capabila sa raspunda problemelor sale printr-o solutie a unei vieti traita in mijlocul lumii. Iubirea pentru Dumnezeu se umanizeaza, devine iubire fata de toata faptura lui Dumnezeu.Instinctul sexualitatii si al iubirii este prea puternic si prea universal pentru a putea fi ignorat. Erosul poate inlantui, distruge sau inalta. Este o forta care poate fi sacralizata, devenind o cale principala de evolutie spirituala. La polul opus, ea poate degrada si poate deveni instrument de seductie si tradare. Marele filosof si teolog Tillich spunea: "Puterea nu este niciodata buna, decat daca se afla in mana unui om bun".
In unirile armonioase dintre doi oameni care se iubesc are loc o spiritualizare progresiva pana la atingerea extazului mistic. Trupul nu este ceva ce poate fi suprimat de spirit sau redus la tacere; el este sfera in care se intrupeaza spiritul, oferit puterilor sale transfiguratoare, sau mormant deschis in care te poti ingropa de viu.
Trupul este poezia tandretii.
Viata fiecarui om ar trebui sa fie o explorare creatoare si pasionala a iubirii si o celebrare continua a misterului vietii. Orice eveniment are o potentiala semnificatie care poate ajuta fiinta umana sa-si inteleaga propria unicitate. Aparitia omului incununeaza creatia gradata a lumii, daruindu-i o semnificatie spirituala. In om, diferentierea sexuala isi gaseste sensul si valoarea proprie. Sufletul nu-si atinge intreaga realitate decat daruindu-se neincetat, pana cand nu-si mai apartine. Ritualul unirii nu comporta nici o teama de sex, nici o neincredere, nici un dispret, facand din trup nu un obiect, ci poezia unei tandreti adevarate.Rugaciunea pentru castitatea iubirii cere insasi minunea transfigurarii erosului. Depasirea, spiritualizarea instinctelor sexuale deschide noi porti prin care iubirea iese vesnic tanara, noua si virgina. Sufletul face trupul sa vibreze, iar trupul se avanta la unison cu dorinta de comuniune a sufletului, asemenea fulgerului care straluceste pentru o clipa in mijlocul noptii, luminand si reveland totul. Iubirea rupta de spiritual nu ofera decat trupuri din care sufletul lipseste. Sexualitatea se depaseste prin propria sa simbolistica; simbol al unitatii, ea se transcende spre integritatea spirituala a unei singure fiinte. Viitorul lumii se bazeaza pe plenitudinea trairii de catre iubiti a supranaturalului si a sfinteniei legaturii lor. Esentialul transfigurarii se regaseste in ideea ca nimic nu este inabusit, totul fiind in profunzime prelucrat si orientat spiritual. In cursul ascensiunii, energia sexuala se elibereaza de animalitate, se umanizeaza si se spiritualizeaza. Sub harul tainei iubirii, viata sexuala este traita fara a aduce nici cea mai mica scadere a nivelului launtric. Prin simbolismul ei, ea devine un neprihanit izvor de bucurie imateriala. In frumusetea unui trup, sufletul este insasi esenta lui, iar in frumusetea sufletului, ceea ce ne rapeste este insusi chipul lui Dumnezeu regasit.
Fiinta iubita este un dar ceresc
Iubirea inalta daruirea fizica la nivelul daruirii spirituale reciproce si imbogateste toata viata cu armoniile sale.
Nimic nu poate fi impus iubirii.
Ea nu cunoaste norme, ea cunoaste valorile spirituale, in care domnesc libertatea si inspiratia divina.
Fiinta iubita este un dar ceresc in care straluceste prezenta lui Dumnezeu.
In chipul celuilalt, indragostitul il vede pe Dumnezeu, atingand astfel una dintre cele mai inalte stari ale vietii spirituale in doi.
Fragment din "Cartea femeii"
Barbatul si femeia merg unul spre celalalt, cunoscandu-se unul pe celalalt, revelandu-se unul celuilalt pentru o impreuna inaltare. Nimic nu mai este necesar sa innobileze sau sa legitimeze acest sens care se impune prin insasi splendoarea sa.
"Ea Il privea pe Dumnezeu, eu Il vedeam prin ochii ei si cerul devenise mai albastru." (Dante)
O lume fara iubire este o lume fara Dumnezeu
"Sexul conformist" al mentalitatii burgheze a oprit multa vreme manifestarile erotice normale, armonioase. Dupa ipocrita pudoare victoriana a secolului al XIX-lea, azi s-a ajuns la o dezlantuire erotica fara precedent.
O sexualitate obsedanta, obositoare, invadeaza viata oamenilor. Nu se mai vorbeste de iubire, nici despre eros, ci numai despre sex. Filmat sub flash-uri stridente, proiectat pe ecrane si afisat fara bun-simt, misterul de odinioara este redus la o anatomie oferita unei curiozitati morbide si repede blazata. Pierderea sentimentului de sacralitate neutralizeaza si minimalizeaza iubirea, la nivelul unei simple descarcari fiziologice.
Sexul ridicat la rang de religie nu are nimic comun nici chiar cu fetisismul religios antic, care cel putin se inchina in fata misterului, dar absenta a ceva nu poate nici sa implineasca, nici sa construiasca o fiinta. Inseamna sa cedezi tentatiei de a nu mai astepta nimic de la viata. Asteptarea pozitiva este o traire din plin a prezentului fara prejudecati cu privire la ziua de maine. Lipsind exuberanta, entuziasmul, fericirea, dinamismul, daruirea, bucuria iubirii si a erotismului adevarat, profund spiritual, nu trupul, ci spiritul se descompune.
Aceasta lume, in care femeia nu-si indeplineste rolul de preoteasa a vietii si se masculinizeaza, este din ce in ce mai mult o lume fara Dumnezeu. Este simptomatic faptul ca, in aceasta ambianta, desfranarea copiilor si homosexualitatea se afirma deschis. Intr-o lume desacralizata se instaleaza Sexul demistificat. Aici nu mai este posibil sa pui peste iubire un chip, ci o forma anatomica. Separarea de Dumnezeu a antrenat si antreneaza separarea de ceilalti oameni.
Erosul poate inlantui sau inalta
Libertatea moravurilor lumii moderne, printr-un contrast violent, determina o sete secreta de puritate. Pe fundalul trist al erotismului de azi, blazat si scufundat intr-o uriasa plictiseala, iubirea se prezinta ca o fascinanta si singura mare aventura in care fiinta umana atinge cerul nu numai poetic, ci si ontologic, prin sfintenia erosului.O noua spiritualitate iese la lumina. Omul, iubind, depaseste conflictul artificial dintre spiritual si material. Lumea de astazi cheama o sfintenie capabila sa raspunda problemelor sale printr-o solutie a unei vieti traita in mijlocul lumii. Iubirea pentru Dumnezeu se umanizeaza, devine iubire fata de toata faptura lui Dumnezeu.Instinctul sexualitatii si al iubirii este prea puternic si prea universal pentru a putea fi ignorat. Erosul poate inlantui, distruge sau inalta. Este o forta care poate fi sacralizata, devenind o cale principala de evolutie spirituala. La polul opus, ea poate degrada si poate deveni instrument de seductie si tradare. Marele filosof si teolog Tillich spunea: "Puterea nu este niciodata buna, decat daca se afla in mana unui om bun".
In unirile armonioase dintre doi oameni care se iubesc are loc o spiritualizare progresiva pana la atingerea extazului mistic. Trupul nu este ceva ce poate fi suprimat de spirit sau redus la tacere; el este sfera in care se intrupeaza spiritul, oferit puterilor sale transfiguratoare, sau mormant deschis in care te poti ingropa de viu.
Trupul este poezia tandretii.
Viata fiecarui om ar trebui sa fie o explorare creatoare si pasionala a iubirii si o celebrare continua a misterului vietii. Orice eveniment are o potentiala semnificatie care poate ajuta fiinta umana sa-si inteleaga propria unicitate. Aparitia omului incununeaza creatia gradata a lumii, daruindu-i o semnificatie spirituala. In om, diferentierea sexuala isi gaseste sensul si valoarea proprie. Sufletul nu-si atinge intreaga realitate decat daruindu-se neincetat, pana cand nu-si mai apartine. Ritualul unirii nu comporta nici o teama de sex, nici o neincredere, nici un dispret, facand din trup nu un obiect, ci poezia unei tandreti adevarate.Rugaciunea pentru castitatea iubirii cere insasi minunea transfigurarii erosului. Depasirea, spiritualizarea instinctelor sexuale deschide noi porti prin care iubirea iese vesnic tanara, noua si virgina. Sufletul face trupul sa vibreze, iar trupul se avanta la unison cu dorinta de comuniune a sufletului, asemenea fulgerului care straluceste pentru o clipa in mijlocul noptii, luminand si reveland totul. Iubirea rupta de spiritual nu ofera decat trupuri din care sufletul lipseste. Sexualitatea se depaseste prin propria sa simbolistica; simbol al unitatii, ea se transcende spre integritatea spirituala a unei singure fiinte. Viitorul lumii se bazeaza pe plenitudinea trairii de catre iubiti a supranaturalului si a sfinteniei legaturii lor. Esentialul transfigurarii se regaseste in ideea ca nimic nu este inabusit, totul fiind in profunzime prelucrat si orientat spiritual. In cursul ascensiunii, energia sexuala se elibereaza de animalitate, se umanizeaza si se spiritualizeaza. Sub harul tainei iubirii, viata sexuala este traita fara a aduce nici cea mai mica scadere a nivelului launtric. Prin simbolismul ei, ea devine un neprihanit izvor de bucurie imateriala. In frumusetea unui trup, sufletul este insasi esenta lui, iar in frumusetea sufletului, ceea ce ne rapeste este insusi chipul lui Dumnezeu regasit.
Fiinta iubita este un dar ceresc
Iubirea inalta daruirea fizica la nivelul daruirii spirituale reciproce si imbogateste toata viata cu armoniile sale.
Nimic nu poate fi impus iubirii.
Ea nu cunoaste norme, ea cunoaste valorile spirituale, in care domnesc libertatea si inspiratia divina.
Fiinta iubita este un dar ceresc in care straluceste prezenta lui Dumnezeu.
In chipul celuilalt, indragostitul il vede pe Dumnezeu, atingand astfel una dintre cele mai inalte stari ale vietii spirituale in doi.
Fragment din "Cartea femeii"
Iubirea
Iubirea
Iubirea adevarata e ca un trandafir superb, rosu, parfumat, înflorit, dar cu foarte multi ghimpi, care straluceste în lumina soarelui. Daca vrei sa îl ai, trebuie sa îl cultivi. Ca si cel mai priceput gradinar sa-l ingrijesti, sa ai rabdare sa creasca, sa se dezvolte si sa infloreasca, sa îl aperi de geruri si de furtuni, de hoti si de alti daunatori. Mai presus de orice, trebuie sa crezi cu putere ca frumusetea exista si ca o vezi ca se manifesta în viata ta, prin frumusetea unica a acestui trandafir. Când va înflori în toata plenitudinea sa, bucura-te de minunea existentei lui, culege-l cu grija, chiar daca vei sângera datorita ghimpilor sai, iar parfumul pe care îl vei obtine, pastreaza-l toata viata, si daruieste din el oricui are nevoie, dar si reteta ta de bun cultivator... si poate un lastar de trandafir, rosu, stralucitor, parfumat, pentru a fi cultiva în gradina vietii oricui va putea deprinde de la tine arta cresterii trandafirilor.
A iubi este o artã, dupã cum si a trãi este o artã. Dacã vrem sã aflãm cum sã iubim, sã obtinem mãiestria în aceastã artã, va trebui sã procedãm asa cum se procedeazã când vrem sã învãtãm orice altã artã: muzicã, picturã, dans, arta medicinei sau a ingineriei.
Vom avea nevoie de anumite abilitãti cum ar fi urmãtoarele:
1. Disciplinã - A dobândi arta iubirii solicitã disciplinã, o angajare puternicã a timpului si a întregii fiinte.
2. Concentrarea - este conditia pentru a putea întelege deplin persoana iubitã, pentru a putea pãtrunde în universul ei interior.
3. Rãbdarea - Arta iubirii nu se deprinde repede, ci prin exercitiu îndelungat, prin tehnica pasilor mici. Deprinderile de contact erotic se dezvoltã treptat implincând rãbdare fatã de sine si fatã de celãlalt.
4. Sensibilitatea - Aceastã calitate devine o deprindere eroticã ce constã în constientizarea la nivel superior a trãirilor senzitive, asociate cu emotii si sentimente. A pune sensibilitatea în serviciul iubirii înseamnã a deveni constient de un gând incorect, atunci când concentrarea, disciplina si rãbdarea au adormit, când esti tensionat si nu ai relatii bune cu ceilalti.
5. Depãsirea narcisismului - Narcisismul este centrarea pe propria plãcere, dar iubirea solicitã un mod de manifestare lipsit de egoism, rezonabil, o anumitã modestie.
Iatã ce afirmã poetul musulman Rumi în legãturã cu dobândirea mãiestriei în arta iubirii:
"Într-adevãr, niciodatã cel care iubeste nu cautã sã fie cãutat de cel iubit. Când strãfulgerarea iubirii a atins inima aceasta, sã stii cã existã iubire si în inima aceea. Când iubirea lui Dumnezeu creste în inima ta, fii sigur cã si Dumnezeu te iubeste pe tine. Nici un sunet de aplauze nu se poate face auzit de la o singurã mânã, fãrã cealaltã mânã.
Întelepciunea Divinã este destinul, iar el este cel care a hotãrât sã ne iubim unul pe celãlalt. Cãci asa este dat sã fie în lumea aceasta: fiecare parte a lumii sã-si aibã perechea sa. În ochii înteleptului, cerul este bãrbatul, iar pãmântul, femeia: pãmântul are grijã sã facã sã creascã tot ce lasã cerul sã cadã. Când pãmântului îi lipseste cãldura, cerul i-o trimite; când îsi pierde prospetimea si umezeala, cerul i le redã. Cerul stã tot timpul de veghe ca un bãrbat ce-i poartã de grijã nevestei sale, iar pãmântul se ocupã mereu de cele ale casei: naste si hrãneste tot ceea ce poartã. Priveste pãmântul si cerul ca având inteligentã, cãci fac ceea ca fac fiintele inteligente. Dacã ei doi nu ar avea plãcere unul de celãlalt, de ce ar sta îmbrãtisati ca indrãgostitii? Fãrã pãmânt cum ar putea înflori florile si pomii, ce ar mai produce atunci apa si cãldura cerului?
Asa cum Dumnezeu a pus dorinta în bãrbat si în femeie pentru ca lumea sã fie perpetuatã prin unirea lor, asa a implantat EL în fiecare parte a existentei, nãzuinta cãtre o altã parte. Ziua si noaptea sunt dusmani pe fatã si totusi servesc amândouã aceluiasi scop, fiecare iubindu-l pe celãlalt ca sã-si poatã face impreunã lucrarea ce o au de fãcut amândoi, fãrã noapte, natura omului nu ar câstiga nimic, si astfel nu ar avea nimic de cheltuit ziua."
Svetlana Sauciuc
Iubirea adevarata e ca un trandafir superb, rosu, parfumat, înflorit, dar cu foarte multi ghimpi, care straluceste în lumina soarelui. Daca vrei sa îl ai, trebuie sa îl cultivi. Ca si cel mai priceput gradinar sa-l ingrijesti, sa ai rabdare sa creasca, sa se dezvolte si sa infloreasca, sa îl aperi de geruri si de furtuni, de hoti si de alti daunatori. Mai presus de orice, trebuie sa crezi cu putere ca frumusetea exista si ca o vezi ca se manifesta în viata ta, prin frumusetea unica a acestui trandafir. Când va înflori în toata plenitudinea sa, bucura-te de minunea existentei lui, culege-l cu grija, chiar daca vei sângera datorita ghimpilor sai, iar parfumul pe care îl vei obtine, pastreaza-l toata viata, si daruieste din el oricui are nevoie, dar si reteta ta de bun cultivator... si poate un lastar de trandafir, rosu, stralucitor, parfumat, pentru a fi cultiva în gradina vietii oricui va putea deprinde de la tine arta cresterii trandafirilor.
A iubi este o artã, dupã cum si a trãi este o artã. Dacã vrem sã aflãm cum sã iubim, sã obtinem mãiestria în aceastã artã, va trebui sã procedãm asa cum se procedeazã când vrem sã învãtãm orice altã artã: muzicã, picturã, dans, arta medicinei sau a ingineriei.
Vom avea nevoie de anumite abilitãti cum ar fi urmãtoarele:
1. Disciplinã - A dobândi arta iubirii solicitã disciplinã, o angajare puternicã a timpului si a întregii fiinte.
2. Concentrarea - este conditia pentru a putea întelege deplin persoana iubitã, pentru a putea pãtrunde în universul ei interior.
3. Rãbdarea - Arta iubirii nu se deprinde repede, ci prin exercitiu îndelungat, prin tehnica pasilor mici. Deprinderile de contact erotic se dezvoltã treptat implincând rãbdare fatã de sine si fatã de celãlalt.
4. Sensibilitatea - Aceastã calitate devine o deprindere eroticã ce constã în constientizarea la nivel superior a trãirilor senzitive, asociate cu emotii si sentimente. A pune sensibilitatea în serviciul iubirii înseamnã a deveni constient de un gând incorect, atunci când concentrarea, disciplina si rãbdarea au adormit, când esti tensionat si nu ai relatii bune cu ceilalti.
5. Depãsirea narcisismului - Narcisismul este centrarea pe propria plãcere, dar iubirea solicitã un mod de manifestare lipsit de egoism, rezonabil, o anumitã modestie.
Iatã ce afirmã poetul musulman Rumi în legãturã cu dobândirea mãiestriei în arta iubirii:
"Într-adevãr, niciodatã cel care iubeste nu cautã sã fie cãutat de cel iubit. Când strãfulgerarea iubirii a atins inima aceasta, sã stii cã existã iubire si în inima aceea. Când iubirea lui Dumnezeu creste în inima ta, fii sigur cã si Dumnezeu te iubeste pe tine. Nici un sunet de aplauze nu se poate face auzit de la o singurã mânã, fãrã cealaltã mânã.
Întelepciunea Divinã este destinul, iar el este cel care a hotãrât sã ne iubim unul pe celãlalt. Cãci asa este dat sã fie în lumea aceasta: fiecare parte a lumii sã-si aibã perechea sa. În ochii înteleptului, cerul este bãrbatul, iar pãmântul, femeia: pãmântul are grijã sã facã sã creascã tot ce lasã cerul sã cadã. Când pãmântului îi lipseste cãldura, cerul i-o trimite; când îsi pierde prospetimea si umezeala, cerul i le redã. Cerul stã tot timpul de veghe ca un bãrbat ce-i poartã de grijã nevestei sale, iar pãmântul se ocupã mereu de cele ale casei: naste si hrãneste tot ceea ce poartã. Priveste pãmântul si cerul ca având inteligentã, cãci fac ceea ca fac fiintele inteligente. Dacã ei doi nu ar avea plãcere unul de celãlalt, de ce ar sta îmbrãtisati ca indrãgostitii? Fãrã pãmânt cum ar putea înflori florile si pomii, ce ar mai produce atunci apa si cãldura cerului?
Asa cum Dumnezeu a pus dorinta în bãrbat si în femeie pentru ca lumea sã fie perpetuatã prin unirea lor, asa a implantat EL în fiecare parte a existentei, nãzuinta cãtre o altã parte. Ziua si noaptea sunt dusmani pe fatã si totusi servesc amândouã aceluiasi scop, fiecare iubindu-l pe celãlalt ca sã-si poatã face impreunã lucrarea ce o au de fãcut amândoi, fãrã noapte, natura omului nu ar câstiga nimic, si astfel nu ar avea nimic de cheltuit ziua."
Svetlana Sauciuc
Fa-ti timp!
Fa-ti timp
Fa-ti timp sa muncesti – Aceasta este pretul succesului.
Fa-ti timp sa gândesti – Acesta este sursa puterii.
Fa-ti timp sa te joci – Acesta este secretul tineretii vesnice.
Fa-ti timp sa citesti – Acesta este fântâna întelepciunii.
Fa-ti timp pentru prietenie – Aceasta este drumul fericirii.
Fa-ti timp sa visezi – Acesta este trambulina ta catre stele.
Fa-ti timp sa iubesti si sa fii iubit – Aceasta este privilegiul zeilor.
Fa-ti timp sa privesti în jurul tau – E prea scurta ziua ca sa fii egoist.
Fa-ti timp sa râzi – Acesta este muzica sufletului.
- veche cugetare englezeasca -
Fa-ti timp sa muncesti – Aceasta este pretul succesului.
Fa-ti timp sa gândesti – Acesta este sursa puterii.
Fa-ti timp sa te joci – Acesta este secretul tineretii vesnice.
Fa-ti timp sa citesti – Acesta este fântâna întelepciunii.
Fa-ti timp pentru prietenie – Aceasta este drumul fericirii.
Fa-ti timp sa visezi – Acesta este trambulina ta catre stele.
Fa-ti timp sa iubesti si sa fii iubit – Aceasta este privilegiul zeilor.
Fa-ti timp sa privesti în jurul tau – E prea scurta ziua ca sa fii egoist.
Fa-ti timp sa râzi – Acesta este muzica sufletului.
- veche cugetare englezeasca -
Decalogul tacerii
Decalogul tacerii
1. Taci, daca nu ai de spus ceva valoros!
2. Taci, atunci cand ai vorbit destul!
3. Taci, pana cand iti vine randul sa vorbesti!
4. Taci, atunci cand esti provocat!
5. Taci, cand esti nervos si iritabil!
6. Taci, cand intri in biserica, pentru ca Dumnezeu sa-ti poata vorbi!
7. Taci, cand pleci de la biserica, pentru ca Duhul Sfant sa poata imprima in mintea ta lucrurile pe care le-ai auzit!
8. Taci, cand esti ispitit sa barfesti!
9. Taci, cand esti ispitit sa critici!
10.Taci, cat sa ai timp sa gandesti inainte de a vorbi!
1. Taci, daca nu ai de spus ceva valoros!
2. Taci, atunci cand ai vorbit destul!
3. Taci, pana cand iti vine randul sa vorbesti!
4. Taci, atunci cand esti provocat!
5. Taci, cand esti nervos si iritabil!
6. Taci, cand intri in biserica, pentru ca Dumnezeu sa-ti poata vorbi!
7. Taci, cand pleci de la biserica, pentru ca Duhul Sfant sa poata imprima in mintea ta lucrurile pe care le-ai auzit!
8. Taci, cand esti ispitit sa barfesti!
9. Taci, cand esti ispitit sa critici!
10.Taci, cat sa ai timp sa gandesti inainte de a vorbi!
Ce este dragostea?
Ce este dragostea?
N-ar trebui sa punem aceasta intrebare. Pe firul natural al lucrurilor, toata lumea ar trebui sa stie ce este dragostea. Insa de fapt nimeni nu stie sau foarte rar se intampla sa mai fie cate cineva care sa stie ce este dragostea. Dragostea a devenit una dintre cele mai rare experiente.Da, se vorbeste despre ea. Se scriu scenarii de film si romane de dragoste, se compun cantece de dragoste, o vei vedea la spectacolele de televiziune, o vei auzi la radio, in reviste exista o imensa industrie care sa-ti puna la dispozitie idei despre ceea ce inseamna dragostea. Multi sunt implicati in industria destinata sa-i ajute pe oameni sa inteleaga dragostea. Insa dragostea ramane in continuare un fenomen necunoscut. Si ar trebui sa fie unul dintre cele mai bine cunoscute fenomene.Este aproape ca si cum cineva ar intreba: Ce este hrana? Nu ai fi surprins daca ar veni cineva la tine si ti-ar pune aceasta intrebare? Aceasta intrebare ar fi relevanta numai daca persoana respectiva ar fi fost privata de mancare de la inceputul inceputului si nu ar fi gustat niciodata hrana. La fel este intrebarea Ce este dragostea?Dragostea este hrana sufletului, insa ai fost privat de ea. Sufletul tau nu a primit deloc dragoste, astfel incat nu-i cunosti gustul. Prin urmare, intrebarea este relevanta, dar este trista. Trupul si-a primit hrana, asa ca poate sa mearga mai departe. Insa sufletul nu si-a primit hrana, drept pentru care sufletul este mort sau nu s-a nascut inca, ori se afla etern pe patul de moarte.Cand ne nastem, suntem dotati cu capacitatea de a iubi si de a fi iubiti. Oricare copil se naste plin de dragoste si stie exact ce este dragostea. Nu este deloc nevoie sa i se spuna copilului ce este dragostea. Dar problema apare deoarece mama si tatal nu stiu ce este dragostea.Nici un copil nu primeste parintii pe care ii merita nici un copil nu primeste vreodata parintii pe care ii merita; parintii aceia pur si simplu nu exista pe pamant. Iar pana cand acest copil devine parinte, si el isi va fi pierdut capacitatea de a iubi.Am auzit de o mica vale in care se nasc copii si in trei luni dupa nastere orbesc. Era o societate mica, primitiva, in sanul careia exista o musca ce provoca o infectie si orbirea, astfel incat intreaga comunitate orbise. Fiecare copil se nastea cu ochi care functionau perfect, dar in decurs de trei luni cel mult, orbea din cauza acestor muste.Si probabil ca mult mai tarziu, in cursul vietii lor, acesti copii trebuie sa se fi intrebat, Ce sunt ochii? Ce vrei sa spui cand folosesti cuvantul ochi? Ce este vederea? Ce inseamna sa vezi? Ce vrei sa spui cu asta? Iar intrebarea trebuie sa fi fost lipsita de sens. Acesti copii se nasteau cu vedere, insa o pierdeau cumva, in timpul cresterii.Asta s-a intamplat si cu dragostea. Fiecare copil se naste cu toata dragostea care poate sa incapa in el, cu o dragoste care se revarsa din el. Copilul se naste ca dragoste; copilul este facut dintr-o materie care se numeste dragoste. Insa parintii nu pot sa le dea dragoste. Au propriile antecedente ar fi trebuit ca si parintii lor sa-i fi iubit la randul lor.Parintii nu pot decat sa se prefaca. Pot sa vorbeasca despre dragoste. Pot sa spuna Te iubim foarte mult , dar ceea ce fac, de fapt, este lipsit de iubire. Felul in care se poarta, felul in care isi trateaza copilul este insultator; nu exista nici un pic de respect.Copilul nici macar nu este considerat ca fiind o persoana. Cui ii trece prin minte sa respecte un copil? Copilul nici macar nu este considerat a fi o persoana. Copilul este considerat a fi o problema. Daca tace, este bun; daca nu tipa si nu face nici o prostie, e bine; daca pur si simplu nu le sta in cale parintilor, e bun. Asa trebuie sa fie un copil. Insa nu exista nici un fel de respect si nici un fel de dragoste.Parintii nu stiu ce este dragostea. Sotia nu si-a iubit sotul, sotul nu si-a iubit sotia. Intre ei nu exista dragoste in schimb exista dominatie, posesiune, gelozie si tot felul de otravuri care distrug dragostea. La fel cum o anumita otrava iti poate distruge vederea, asa si otrava posesiunii si geloziei distruge dragostea.Dragostea este o floare fragila. Trebuie sa fie protejata, trebuie sa fie calita, trebuie sa fie udata; numai atunci devine puternica. Iar dragostea copilului este foarte fragila fapt natural, deoarece copilul este fragil, corpul sau este fragil.Crezi ca un copil lasat singur este capabil sa supravietuiasca? Gandeste-te numai cat de neajutorat este copilul daca un copil este lasat singur, este aproape imposibil sa supravietuiasca. Va muri si asta se intampla si cu dragostea. Dragostea este data de-o parte, este neingrijita.Parintii nu pot iubi, nu stiu ce este dragostea, nu au plutit niciodata in dragoste. Gandeste-te numai la parintii tai si aminteste-ti, nu spun ca ar fi raspunzatori de ceva. Sunt victime, cum si tu esti o victima; si parintii lor au fost la fel. Si asa mai departe& poti sa ajungi pana la Adam si Eva si pana la Dumnezeu Tatal!S-ar parea ca pana si Dumnezeu Tatal nu prea a dat dovada de respect fata de Adam si Eva. De aceea, din capul locului a inceput sa le porunceasca: Sa faceti asta si Sa nu faceti asta a inceput sa faca toate mofturile pe care le fac toti parintii. Sa nu mancati fructele din pomul acesta. Si, cand Adam a mancat fructul, Tatal Dumnezeu a fost atat de furios, incat i-a alungat pe Adam si pe Eva din Rai.Aceasta alungare este permanent prezenta si fiecare parinte ameninta cu alungarea copilului, ameninta sa-l dea afara. Daca nu asculti, daca nu te porti frumos, vei fi alungat. In mod natural, copilul se teme. Sa fie alungat? In salbaticia acestei vieti? Incepe sa faca unele compromisuri.Incetul cu incetul, devine diform si incepe sa manipuleze. Nu vrea sa zambeasca, dar, daca mama este prin preajma, iar el vrea lapte, zambeste. De-acum avem de-a face cu politica inceputul, ABC-ul politicii.In sinea lui, copilul incepe sa isi urasca parintii, pentru ca nu este respectat; in sinea lui, incepe sa se simta frustrat deoarece nu este iubit asa cum este. Se asteapta din partea lui sa faca anumite lucruri si abia pe urma va fi iubit. Dragostea are conditii; nu este bun asa cum este. Mai intai trebuie sa fie bun si abia pe urma va primi dragostea parintilor.Asa ca, pentru a merita copilul incepe sa devina fals; isi pierde orice urma de contact cu propria valoare intrinseca. Isi pierde respectul de sine si incetul cu incetul incepe sa se simta vinovat.De multe ori, copilului ii trece prin mintea ideea urmatoare: Astia chiar sunt parintii mei adevarati? Ar fi posibil sa ma fi adoptat? Poate ca ma pacalesc pentru ca s-ar parea sa nu existe nici un fel de dragoste. De o mie de ori vede furia in ochii lor, furia urata de pe chipurile parintilor sai si inca pentru asemenea nimicuri, incat nu intelege proportiile furiei provocate de aceste nimicuri.La orice nimic, vede furia parintilor nu-i vine sa creada, este atat de injust si de nedrept! Insa trebuie sa se supuna, trebuie sa plece capul, trebuie sa accepte ca necesitate. Incetul cu incetul, capacitatea lui de a iubi este ucisa.Dragostea creste numai din dragoste. Dragostea are nevoie de un mediu plin de dragoste acesta este aspectul fundamental care trebuie sa fie retinut. Numai intr-un mediu plin de dragoste creste dragostea; are nevoie de acelasi fel de palpitatie imprejurul ei.Daca mama este iubitoare, daca tatal este iubitor nu numai fata de copil, ci daca sunt iubitori si unul fata de celalalt, daca in casa exista o atmosfera de dragoste copilul va incepe sa functioneze ca o fiinta a dragostei si nu va pune niciodata intrebarea Ce este dragostea? Va sti acest lucru de la bun inceput, acesta va deveni fundamentul sau.Insa acest lucru nu se intampla. Este pacat, dar acest lucru nu s-a intamplat pana acum. Iar copiii invata felul de a se purta al parintilor lor reprosurile lor, conflictul dintre ei. Uita-te la tine insusi. Daca esti femeie, uita-te este posibil sa repeti, aproape identic, comportamentul mamei tale. Uita-te la tine cand esti impreuna cu iubitul sau cu sotul tau: ce faci? Nu cumva repeti un model? Daca esti barbat, uita-te ce faci. Nu cumva te porti exact ca tatal tau? Nu cumva faci aceleasi prostii pe care le facea el? Odata, candva, erai surprins Cum poate tata sa faca asa ceva? , iar acum faci aceleasi lucruri.Oamenii nu fac decat sa repete; oamenii sunt imitatori. Fiinta umana este o maimuta. Repeti comportamentul mamei si al tatalui tau si trebuie sa renunti sa faci asta. Abia atunci vei sti ce inseamna dragostea, altfel vei ramane deformat.Nu pot sa definesc ce este dragostea, pentru ca nu exista nici o definitie a dragostei. Este unul dintre lucrurile care nu pot sa fie definite, asemenea nasterii, mortii, asemenea lui Dumnezeu, asemenea meditatiei. Este unul dintre lucrurile care nu pot sa fie definite nu pot sa-l definesc.Nu pot sa spun asta inseamna dragoste , nu pot sa ti-o arat. Nu este un fenomen vizibil. Nu poate sa fie disecat, nu poate sa fie analizat; poate numai sa fie traita si numai prin traire vei sti ce este. Insa pot sa-ti arat calea pentru a o trai.Primul pas este sa scapi de parintii tai. Si prin asta nu vreau sa spun sa nu-ti respecti parintii, nici gand. As fi ultimul care sa-ti spuna asa ceva. Nu vreau sa spun sa scapi fizic de parintii tai, vreau sa spun sa scapi de vocile parintilor dinlauntrul tau, de programul dinlauntrul tau, de inregistrarile dinlauntrul tau.Sterge-le pur si simplu& si vei fi pur si simplu surprins ca, daca vei scapa de parintii din launtrul fiintei tale, te vei elibera. Pentru prima oara vei putea sa ai compasiune fata de parintii tai, altfel acestlucru nu se va intampla: vei ramane plin de resentimente.Oricine are resentimente fata de propriii parinti. Cum sa nu nutresti resentimente fata de ei, cand ti-au facut atat de mult rau? Si nu te-au ranit cu stiinta ti-au dorit numai binele, au vrut sa faca tot ce puteau pentru binele tau. Insa ce ar fi putut sa faca? Simplul fapt ca-ti doresti ceva nu inseamna ca se va si intampla. Doar cu dorinta de bine nu se intampla nimic.Iti doreau tot binele, acesta este adevarul; nu exista nici o indoiala in aceasta privinta; oricare parinte vrea ca viata sa aduca toate bucuriile copiilor lor. Insa ce pot face? Ei insisi nu au cunoscut nici o bucurie in viata. Sunt roboti si cu buna-stiinta, ori fara sa-si dea seama, deliberat sau intentionat, vor crea o atmosfera in care copiii lor se vor transforma, mai devreme sau mai tarziu, in niste roboti.Daca vrei sa fii o fiinta omeneasca si nu o masina, descotoroseste-te de parintii tai. Si va trebui sa fii cu foarte mare bagare de seama. Este o munca grea, solicitanta; nu poti sa faci lucru acesta instantaneu. Va trebui sa fii foarte atent la comportamentul tau. Uita-te si vezi cand este prezenta mama ta, cand actioneaza ea prin intermediul tau opreste asta, departeaza-te de asta.Fa ceva absolut nou, un lucru pe care mama ta nici macar n-ar fi putut sa si-l imagineze. De exemplu, iubitul tau se uita la o alta femeie cu o privire foarte apreciativa. Acum uita-te la ceea ce faci tu. Faci acelasi lucru pe care l-ar fi facut mama ta cand tatal tau se uita la o alta femeie cu o privire plina de apreciere?Daca faci acest lucru, nu vei sti niciodata ce inseamna dragostea, pur si simplu vei repeta o poveste. Exact aceleasi roluri vor fi interpretate de alti actori, asta-i tot; aceeasi piesa mizerabila repetata din nou si din nou.Nu fi un imitator, iesi din asta. Fa ceva nou. Fa un lucru pe care mama ta nici macar n-ar fi conceput sa-l faca. Fa un lucru nou, pe care tatal tau nici macar n-ar fi conceput sa-l faca. Aceasta noutate va trebui sa fie adusa in fiinta ta si dupa aceea va incepe sa se reverse dragostea.Prin urmare, primul lucru esential pe care trebuie sa-l faci este sa te descotorosesti de parintii tai.Al doilea lucru esential este acesta: oamenii cred ca pot sa iubeasca numai atunci cand gasesc partenerul potrivit o prostie! Nu vei gasi niciodata unul. Oamenii cred ca vor iubi numai atunci cand vor gasi barbatul perfect sau femeia perfecta. Prostie! Nu-i vei gasi niciodata, deoarece femeia perfecta si barbatul perfect nu exista. Iar daca ar exista, nu si-ar bate capul cu dragostea ta. Pur si simplu nu i-ar interesa.Am auzit de un barbat care a ramas holtei toata viata pentru ca o cauta pe femeia perfecta. La varsta de saptezeci de ani, cineva l-a intrebat: Ai calatorit foarte mult ai cautat de la New York in Katmandu, din Katmandu la Roma, de la Roma la Londra. Chiar nu ai putut sa gasesti femeia perfecta? Nici macar una?Batranul s-a intristat profund. A spus: Ba da, o data am gasit-o. Intr-o zi, candva de mult, am dat peste o femeie perfecta.Curiosul l-a intrebat mai departe: Si ce s-a intamplat? De ce nu te-ai casatorit?Trist, batranul i-a spus: Pentru ce? Ea il cauta pe barbatul perfect.Si aminteste-ti, cand doua fiinte sunt perfecte, nevoia lor de dragoste nu este aceeasi ca nevoia ta de dragoste. Are niste caracteristici cu totul diferite. Nu intelegi nici macar dragostea care este posibila pentru tine, asa ca nu vei intelege dragostea lui Buddha sau dragostea pe care o revarsa asupra ta un Lao Tzu nu vei putea sa o intelegi.Mai intai trebuie sa intelegi dragostea care este un fenomen natural. Nici macar acest lucru nu s-a intamplat. Mai intai trebuie sa intelegi ceea ce este natural si apoi ceea ce este transcendental.Prin urmare, al doilea lucru pe care trebuie sa-l retii este sa nu cauti niciodata barbatul perfect sau femeia perfecta. Si aceasta idee ti-a fost bagata in cap ca daca nu vei gasi barbatul perfect sau femeia perfecta, nu vei cunoaste fericirea. Asa ca tot continui sa cauti perfectiunea si nu o gasesti, asa ca esti nefericit.Pentru a pluti si a creste in dragoste nu este necesara perfectiunea. Dragostea nu are nimic de-a face cu celalalt. O persoana iubitoare pur si simplu iubeste, la fel cum o persoana vie respira si bea, mananca si doarme. Exact la fel, o persoana cu adevarat iubitoare iubeste.Nu spui, Daca aerul nu este perfect, nepoluat, eu nu respir. Continui sa respiri chiar si in Los Angeles; continui sa respiri chiar si in Bombay. Continui sa respiri pretutindeni, chiar daca aerul este poluat, otravit. Continui sa respiri! Nu-ti poti permite sa nu respiri pentru ca aerul nu este asa cum ar trebui sa fie.Daca ti-e foame, mananci ceva, indiferent ce. In desert, daca mori de sete, bei orice. Nu vei insista sa ti se dea o Coca-Cola, merge orice orice este de baut, apa chioara, chiar si apa murdara. Este un fapt cunoscut ca au existat oameni care si-au baut propria urina. Cand mori de sete, nu te mai intereseaza ce este, bei orice sa-ti astamperi setea. Oamenii si-au ucis camilele in desert sa bea apa camilele stocheaza apa in corpul lor.Situatia devenea periculoasa in acest conditii, pentru ca oamenii trebuiau sa mearga pe jos kilometri intregi. Insa le era atat de sete, incat setea a contat mai mult mai intai apa; altfel mureau. Fara apa, chiar daca ar fi mai trait camila, ce-ar fi mai putut sa faca? Camila ar fi dus un cadavru in orasul cel mai apropiat, deoarece fara apa oamenii ar fi murit.O persoana vie si iubitoare pur si simplu iubeste. Dragostea este o functie naturala.Prin urmare, al doilea lucru pe care trebuie sa ti-l amintesti este sa nu cauti perfectiunea; altfel nu va curge nici un fel de dragoste prin tine. Dimpotriva, vei deveni ne-iubitor. Oamenii care cer perfectiunea sunt oameni complet ne-iubitori, nevrotici. Chiar daca isi pot gasi un iubit sau o iubita, cer perfectiune, iar dragostea este distrusa din caza acestei pretentii.Daca un barbat iubeste o femeie sau o femeie iubeste un barbat, apar imediat pretentiile. Femeia incepe sa aiba pretentia ca barbatul sa fie perfect, doar pentru ca o iubeste pe ea. Ca si cum ar fi comis un pacat! De-acum trebuie sa fie perfect, de-acum trebuie sa se descotoroseasca de toate limitarile lui brusc, doar din cauza acestei femei?De-acum nu mai poate sa fie om? Trebuie sa devina fie supraom, fie un fals, un prefacut. Natural, este foarte greu sa devii un supraom, asa ca oamenii devin niste falsuri. Incep sa se prefaca, sa joace teatru, sa se prefaca. In numele dragostei, oamenii nu fac decat devina niste prefacuti.Prin urmare, al doilea lucru pe care trebuie sa ti-l amintesti este sa nu ceri niciodata perfectiunea. Nu ai nici un drept sa pretinzi nimic de la nimeni. Daca nu te iubeste nimeni, fii recunoscator, dar nu cere nimic pentru ca celalalt nu are nici o obligatie sa te iubeasca. Atunci cand cineva iubeste, este un miracol. Fii impresionat de miracol.Insa oamenii nu sunt impresionati. Pentru niste nimicuri, distrug toate posibilitatile de a exista dragoste. Nu sunt prea interesati de dragoste si de bucuria ei. Sunt mai interesati de incursiunile in alte ego-uri.Fii preocupat de bucuria ta. Fii cat se poate de preocupat de bucuria ta, sa nu te intereseze altceva decat bucuria ta. Toate celelalte sunt neesentiale. Dragostea ca functie naturala, la fel cum respiri. Iar atunci cand iubesti pe cineva, nu incepe sa ai pretentii; altfel, de la bun inceput vei inchide portile. Nu te astepta la nimic. Daca ti se iveste ceva in cale, fii recunoscator. Daca nu se iveste nimic, nu este nevoie sa se iveasca. Nu poti sa te astepti la ceva.Insa urmareste-i pe oameni, urmareste-i cum se trateaza unii pe altii ca si cum ar avea obligatii reciproce. Daca sotia iti pregateste masa, nu-i multumesti niciodata. Nu spun ca ar trebui sa dai glas multumirilor, insa ar trebui sa se vada in ochii tai. Insa nu-ti bati capul, iei lucrul acesta ca fiind de la sine inteles asta e treaba ei. Cine ti-a spus asta? Daca sotul tau castiga bani, nu-i multumesti niciodata. Nu simti nici un fel de gratitudine. Asta e treaba barbatului. Asta se petrece in mintea ta. Cum ar putea sa creasca dragostea?Dragostea are nevoie de un climat de dragoste, dragostea are nevoie de un climat de gratitudine, de multumire. Dragostea are nevoie de o atmosfera neconstrangatoare, de o atmosfera lipsita de asteptari. Acesta este al doilea lucru pe care trebuie sa ti-l amintesti.Iar al treilea lucru este urmatorul. In loc sa te gandesti cum sa faci sa primesti dragoste, incepe sa o dai. Nu exista nici un alt mijloc. Oamenii sunt mai preocupati cum sa apuce si sa ia. Pe toti ii intereseaza sa primeasca si se pare ca nimanui nu-i face vreo placere sa dea.Atunci cand dau, oamenii o fac cu o mare reticenta chiar daca dau, dau numai ca sa primeasca la randul lor si au o atitudine comerciala. Este un targ. Totdeauna au foarte mare grija sa primeasca mai mult decat dau in felul acesta au facut un targ bun, o afacere buna. Iar celalalt face acelasi lucru. Dragostea nu este o afacere, asa ca inceteaza sa ai o atitudine de am de afaceri.Altfel iti vei irosi viata si vei rata dragostea si tot ceea ce este frumos in ea pentru ca tot ceea ce este frumos nu are nimic in comun cu afacerile. Afacerile sunt lucrul cel mai urat din lume un rau necesar, insa existenta nu are nimic in comun cu afacerile.Copacii infloresc, nu este o afacere; stelele sclipesc, nu este o afacere, si nu trebuie sa platesti nimic nimanui pentru asta si nimeni nu cere nimic de la tine. Vine o pasare, se asaza la usa ta, canta un cantec si nu-ti cere nici un certificat si nici un semn de apreciere. A cantat cantecul si apoi pleaca fericita in alta parte, fara sa lase vreo urma.Asa creste dragostea. Da si nu astepta sa vezi cat de mult poti sa iei. Da, ea vine, inmiita, dar vine natural. Vine dupa propria vointa, nu este nevoie sa o chemi. Cand o chemi, nu vine niciodata. Cand o chemi, o ucizi. Prin urmare, da. Incepe sa dai.La inceput va fi greu, deoarece intreaga ta viata ai fost antrenat nu sa dai, ci sa iei. La inceput va trebui sa te lupti cu propria platosa. Musculatura ti-a intepenit, inima ti-a inghetat, ai devenit rece. La inceput iti va fi greu, dar fiecare pas facut te va duce la un altul si incetul cu incetul, fluviul va incepe sa curga.La inceput descotoroseste-te de parintii tai. Descotorosindu-te de parintii tai, te descotorosesti de societate, descotorosindu-te de parintii tai, te descotorosesti de civilizatie, educatie, de totul deoarece parintii tai reprezinta toate acestea. Devii un individ. Pentru prima oara, nu mai faci parte din masa, ai o individualitate autentica. Esti pe cont propriu. Asta inseamna maturizarea. Asa ar trebui sa fie o persoana matura.O persoana matura este o persoana care nu are nevoie de parinti. O persoana matura este o persoana care nu are nevoie de nimeni de care sa se agate sau sa se sprijine. O persoana matura este o persoana fericita in solitudinea ei solitudinea ei este un cantec, o sarbatoare. O persoana matura este o persoana care poate sa fie fericita cu ea insasi. Aceasta singuratate nu inseamna singuratate, faptul de a fi solitar inseamna solitudine, este meditativa.Intr-o buna zi a trebuit sa iesi din pantecul mamei. Daca ai fi ramas acolo mai mult de noua luni, ai fi murit nu numai tu, ci si mama ta ar fi murit. Intr-o buna zi a trebuit sa iesi din pantecul mamei tale; apoi intr-o alta zi a trebuit sa iesi din atmosfera familiei tale, un alt pantec, ca sa te duci la scoala. Dupa aceea intr-o alta zi a trebuit sa iesi din atmosfera scolii, un alt pantec, ca sa iesi in lumea larga.Insa in profunzimea sinelui tau, esti in continuare tot un copil. Inca te afli in pantec! Exista straturi suprapuse de pantec si acest pantec trebuie spart. Asta reprezinta ceea ce in Orient am numit cea de-a doua nastere. Cand ai ajuns la cea de-a doua nastere, esti complet liber de impresiile parintilor.Si frumusetea este ca o asemenea persoana le este recunoscatoare parintilor sai. Paradoxul este ca numai o asemenea persoana isi poate ierta parintii. Are compasiune si dragoste pentru ei, are sentimente extraordinar de puternice pentru ei, pentru ca si ei au suferit la fel. Nu este o persoana furioasa, nu, nici pe departe. Poate sa aiba lacrimi in ochi, dar nu este o persoana furioasa si va face tot ceea ce va putea pentru a-si ajuta parintii sa avanseze catre o asemenea plenitudine a singuratatii, la o asemenea inaltime a singuratatii.Trebuie sa devii o individualitate, acesta este primul lucru. Al doilea lucru este sa nu astepti perfectiunea si sa nu ceri si sa nu pretinzi. Iubeste oamenii obisnuiti. Nu e nimic in neregula cu oamenii obisnuiti. Oamenii obisnuiti sunt extraordinari! Fiecare fiinta umana este atat de unica; arata respect pentru aceasta unicitate.In al treilea rand, da, si da fara nici o conditie atunci vei sti ce inseamna dragostea. Eu nu o pot defini. Iti pot arata calea pentru a o cultiva. Iti pot arata cum sa sadesti o tufa de trandafiri, cum sa o uzi, cum sa ii pui ingrasamant, cum sa o protejezi. Apoi, din senin, intr-o buna zi, apare trandafirul si casa ta e plina de parfumul lui. Asa se intampla si dragostea...
Fragmentul face parte din cartea "Cand iubesti" Osho
N-ar trebui sa punem aceasta intrebare. Pe firul natural al lucrurilor, toata lumea ar trebui sa stie ce este dragostea. Insa de fapt nimeni nu stie sau foarte rar se intampla sa mai fie cate cineva care sa stie ce este dragostea. Dragostea a devenit una dintre cele mai rare experiente.Da, se vorbeste despre ea. Se scriu scenarii de film si romane de dragoste, se compun cantece de dragoste, o vei vedea la spectacolele de televiziune, o vei auzi la radio, in reviste exista o imensa industrie care sa-ti puna la dispozitie idei despre ceea ce inseamna dragostea. Multi sunt implicati in industria destinata sa-i ajute pe oameni sa inteleaga dragostea. Insa dragostea ramane in continuare un fenomen necunoscut. Si ar trebui sa fie unul dintre cele mai bine cunoscute fenomene.Este aproape ca si cum cineva ar intreba: Ce este hrana? Nu ai fi surprins daca ar veni cineva la tine si ti-ar pune aceasta intrebare? Aceasta intrebare ar fi relevanta numai daca persoana respectiva ar fi fost privata de mancare de la inceputul inceputului si nu ar fi gustat niciodata hrana. La fel este intrebarea Ce este dragostea?Dragostea este hrana sufletului, insa ai fost privat de ea. Sufletul tau nu a primit deloc dragoste, astfel incat nu-i cunosti gustul. Prin urmare, intrebarea este relevanta, dar este trista. Trupul si-a primit hrana, asa ca poate sa mearga mai departe. Insa sufletul nu si-a primit hrana, drept pentru care sufletul este mort sau nu s-a nascut inca, ori se afla etern pe patul de moarte.Cand ne nastem, suntem dotati cu capacitatea de a iubi si de a fi iubiti. Oricare copil se naste plin de dragoste si stie exact ce este dragostea. Nu este deloc nevoie sa i se spuna copilului ce este dragostea. Dar problema apare deoarece mama si tatal nu stiu ce este dragostea.Nici un copil nu primeste parintii pe care ii merita nici un copil nu primeste vreodata parintii pe care ii merita; parintii aceia pur si simplu nu exista pe pamant. Iar pana cand acest copil devine parinte, si el isi va fi pierdut capacitatea de a iubi.Am auzit de o mica vale in care se nasc copii si in trei luni dupa nastere orbesc. Era o societate mica, primitiva, in sanul careia exista o musca ce provoca o infectie si orbirea, astfel incat intreaga comunitate orbise. Fiecare copil se nastea cu ochi care functionau perfect, dar in decurs de trei luni cel mult, orbea din cauza acestor muste.Si probabil ca mult mai tarziu, in cursul vietii lor, acesti copii trebuie sa se fi intrebat, Ce sunt ochii? Ce vrei sa spui cand folosesti cuvantul ochi? Ce este vederea? Ce inseamna sa vezi? Ce vrei sa spui cu asta? Iar intrebarea trebuie sa fi fost lipsita de sens. Acesti copii se nasteau cu vedere, insa o pierdeau cumva, in timpul cresterii.Asta s-a intamplat si cu dragostea. Fiecare copil se naste cu toata dragostea care poate sa incapa in el, cu o dragoste care se revarsa din el. Copilul se naste ca dragoste; copilul este facut dintr-o materie care se numeste dragoste. Insa parintii nu pot sa le dea dragoste. Au propriile antecedente ar fi trebuit ca si parintii lor sa-i fi iubit la randul lor.Parintii nu pot decat sa se prefaca. Pot sa vorbeasca despre dragoste. Pot sa spuna Te iubim foarte mult , dar ceea ce fac, de fapt, este lipsit de iubire. Felul in care se poarta, felul in care isi trateaza copilul este insultator; nu exista nici un pic de respect.Copilul nici macar nu este considerat ca fiind o persoana. Cui ii trece prin minte sa respecte un copil? Copilul nici macar nu este considerat a fi o persoana. Copilul este considerat a fi o problema. Daca tace, este bun; daca nu tipa si nu face nici o prostie, e bine; daca pur si simplu nu le sta in cale parintilor, e bun. Asa trebuie sa fie un copil. Insa nu exista nici un fel de respect si nici un fel de dragoste.Parintii nu stiu ce este dragostea. Sotia nu si-a iubit sotul, sotul nu si-a iubit sotia. Intre ei nu exista dragoste in schimb exista dominatie, posesiune, gelozie si tot felul de otravuri care distrug dragostea. La fel cum o anumita otrava iti poate distruge vederea, asa si otrava posesiunii si geloziei distruge dragostea.Dragostea este o floare fragila. Trebuie sa fie protejata, trebuie sa fie calita, trebuie sa fie udata; numai atunci devine puternica. Iar dragostea copilului este foarte fragila fapt natural, deoarece copilul este fragil, corpul sau este fragil.Crezi ca un copil lasat singur este capabil sa supravietuiasca? Gandeste-te numai cat de neajutorat este copilul daca un copil este lasat singur, este aproape imposibil sa supravietuiasca. Va muri si asta se intampla si cu dragostea. Dragostea este data de-o parte, este neingrijita.Parintii nu pot iubi, nu stiu ce este dragostea, nu au plutit niciodata in dragoste. Gandeste-te numai la parintii tai si aminteste-ti, nu spun ca ar fi raspunzatori de ceva. Sunt victime, cum si tu esti o victima; si parintii lor au fost la fel. Si asa mai departe& poti sa ajungi pana la Adam si Eva si pana la Dumnezeu Tatal!S-ar parea ca pana si Dumnezeu Tatal nu prea a dat dovada de respect fata de Adam si Eva. De aceea, din capul locului a inceput sa le porunceasca: Sa faceti asta si Sa nu faceti asta a inceput sa faca toate mofturile pe care le fac toti parintii. Sa nu mancati fructele din pomul acesta. Si, cand Adam a mancat fructul, Tatal Dumnezeu a fost atat de furios, incat i-a alungat pe Adam si pe Eva din Rai.Aceasta alungare este permanent prezenta si fiecare parinte ameninta cu alungarea copilului, ameninta sa-l dea afara. Daca nu asculti, daca nu te porti frumos, vei fi alungat. In mod natural, copilul se teme. Sa fie alungat? In salbaticia acestei vieti? Incepe sa faca unele compromisuri.Incetul cu incetul, devine diform si incepe sa manipuleze. Nu vrea sa zambeasca, dar, daca mama este prin preajma, iar el vrea lapte, zambeste. De-acum avem de-a face cu politica inceputul, ABC-ul politicii.In sinea lui, copilul incepe sa isi urasca parintii, pentru ca nu este respectat; in sinea lui, incepe sa se simta frustrat deoarece nu este iubit asa cum este. Se asteapta din partea lui sa faca anumite lucruri si abia pe urma va fi iubit. Dragostea are conditii; nu este bun asa cum este. Mai intai trebuie sa fie bun si abia pe urma va primi dragostea parintilor.Asa ca, pentru a merita copilul incepe sa devina fals; isi pierde orice urma de contact cu propria valoare intrinseca. Isi pierde respectul de sine si incetul cu incetul incepe sa se simta vinovat.De multe ori, copilului ii trece prin mintea ideea urmatoare: Astia chiar sunt parintii mei adevarati? Ar fi posibil sa ma fi adoptat? Poate ca ma pacalesc pentru ca s-ar parea sa nu existe nici un fel de dragoste. De o mie de ori vede furia in ochii lor, furia urata de pe chipurile parintilor sai si inca pentru asemenea nimicuri, incat nu intelege proportiile furiei provocate de aceste nimicuri.La orice nimic, vede furia parintilor nu-i vine sa creada, este atat de injust si de nedrept! Insa trebuie sa se supuna, trebuie sa plece capul, trebuie sa accepte ca necesitate. Incetul cu incetul, capacitatea lui de a iubi este ucisa.Dragostea creste numai din dragoste. Dragostea are nevoie de un mediu plin de dragoste acesta este aspectul fundamental care trebuie sa fie retinut. Numai intr-un mediu plin de dragoste creste dragostea; are nevoie de acelasi fel de palpitatie imprejurul ei.Daca mama este iubitoare, daca tatal este iubitor nu numai fata de copil, ci daca sunt iubitori si unul fata de celalalt, daca in casa exista o atmosfera de dragoste copilul va incepe sa functioneze ca o fiinta a dragostei si nu va pune niciodata intrebarea Ce este dragostea? Va sti acest lucru de la bun inceput, acesta va deveni fundamentul sau.Insa acest lucru nu se intampla. Este pacat, dar acest lucru nu s-a intamplat pana acum. Iar copiii invata felul de a se purta al parintilor lor reprosurile lor, conflictul dintre ei. Uita-te la tine insusi. Daca esti femeie, uita-te este posibil sa repeti, aproape identic, comportamentul mamei tale. Uita-te la tine cand esti impreuna cu iubitul sau cu sotul tau: ce faci? Nu cumva repeti un model? Daca esti barbat, uita-te ce faci. Nu cumva te porti exact ca tatal tau? Nu cumva faci aceleasi prostii pe care le facea el? Odata, candva, erai surprins Cum poate tata sa faca asa ceva? , iar acum faci aceleasi lucruri.Oamenii nu fac decat sa repete; oamenii sunt imitatori. Fiinta umana este o maimuta. Repeti comportamentul mamei si al tatalui tau si trebuie sa renunti sa faci asta. Abia atunci vei sti ce inseamna dragostea, altfel vei ramane deformat.Nu pot sa definesc ce este dragostea, pentru ca nu exista nici o definitie a dragostei. Este unul dintre lucrurile care nu pot sa fie definite, asemenea nasterii, mortii, asemenea lui Dumnezeu, asemenea meditatiei. Este unul dintre lucrurile care nu pot sa fie definite nu pot sa-l definesc.Nu pot sa spun asta inseamna dragoste , nu pot sa ti-o arat. Nu este un fenomen vizibil. Nu poate sa fie disecat, nu poate sa fie analizat; poate numai sa fie traita si numai prin traire vei sti ce este. Insa pot sa-ti arat calea pentru a o trai.Primul pas este sa scapi de parintii tai. Si prin asta nu vreau sa spun sa nu-ti respecti parintii, nici gand. As fi ultimul care sa-ti spuna asa ceva. Nu vreau sa spun sa scapi fizic de parintii tai, vreau sa spun sa scapi de vocile parintilor dinlauntrul tau, de programul dinlauntrul tau, de inregistrarile dinlauntrul tau.Sterge-le pur si simplu& si vei fi pur si simplu surprins ca, daca vei scapa de parintii din launtrul fiintei tale, te vei elibera. Pentru prima oara vei putea sa ai compasiune fata de parintii tai, altfel acestlucru nu se va intampla: vei ramane plin de resentimente.Oricine are resentimente fata de propriii parinti. Cum sa nu nutresti resentimente fata de ei, cand ti-au facut atat de mult rau? Si nu te-au ranit cu stiinta ti-au dorit numai binele, au vrut sa faca tot ce puteau pentru binele tau. Insa ce ar fi putut sa faca? Simplul fapt ca-ti doresti ceva nu inseamna ca se va si intampla. Doar cu dorinta de bine nu se intampla nimic.Iti doreau tot binele, acesta este adevarul; nu exista nici o indoiala in aceasta privinta; oricare parinte vrea ca viata sa aduca toate bucuriile copiilor lor. Insa ce pot face? Ei insisi nu au cunoscut nici o bucurie in viata. Sunt roboti si cu buna-stiinta, ori fara sa-si dea seama, deliberat sau intentionat, vor crea o atmosfera in care copiii lor se vor transforma, mai devreme sau mai tarziu, in niste roboti.Daca vrei sa fii o fiinta omeneasca si nu o masina, descotoroseste-te de parintii tai. Si va trebui sa fii cu foarte mare bagare de seama. Este o munca grea, solicitanta; nu poti sa faci lucru acesta instantaneu. Va trebui sa fii foarte atent la comportamentul tau. Uita-te si vezi cand este prezenta mama ta, cand actioneaza ea prin intermediul tau opreste asta, departeaza-te de asta.Fa ceva absolut nou, un lucru pe care mama ta nici macar n-ar fi putut sa si-l imagineze. De exemplu, iubitul tau se uita la o alta femeie cu o privire foarte apreciativa. Acum uita-te la ceea ce faci tu. Faci acelasi lucru pe care l-ar fi facut mama ta cand tatal tau se uita la o alta femeie cu o privire plina de apreciere?Daca faci acest lucru, nu vei sti niciodata ce inseamna dragostea, pur si simplu vei repeta o poveste. Exact aceleasi roluri vor fi interpretate de alti actori, asta-i tot; aceeasi piesa mizerabila repetata din nou si din nou.Nu fi un imitator, iesi din asta. Fa ceva nou. Fa un lucru pe care mama ta nici macar n-ar fi conceput sa-l faca. Fa un lucru nou, pe care tatal tau nici macar n-ar fi conceput sa-l faca. Aceasta noutate va trebui sa fie adusa in fiinta ta si dupa aceea va incepe sa se reverse dragostea.Prin urmare, primul lucru esential pe care trebuie sa-l faci este sa te descotorosesti de parintii tai.Al doilea lucru esential este acesta: oamenii cred ca pot sa iubeasca numai atunci cand gasesc partenerul potrivit o prostie! Nu vei gasi niciodata unul. Oamenii cred ca vor iubi numai atunci cand vor gasi barbatul perfect sau femeia perfecta. Prostie! Nu-i vei gasi niciodata, deoarece femeia perfecta si barbatul perfect nu exista. Iar daca ar exista, nu si-ar bate capul cu dragostea ta. Pur si simplu nu i-ar interesa.Am auzit de un barbat care a ramas holtei toata viata pentru ca o cauta pe femeia perfecta. La varsta de saptezeci de ani, cineva l-a intrebat: Ai calatorit foarte mult ai cautat de la New York in Katmandu, din Katmandu la Roma, de la Roma la Londra. Chiar nu ai putut sa gasesti femeia perfecta? Nici macar una?Batranul s-a intristat profund. A spus: Ba da, o data am gasit-o. Intr-o zi, candva de mult, am dat peste o femeie perfecta.Curiosul l-a intrebat mai departe: Si ce s-a intamplat? De ce nu te-ai casatorit?Trist, batranul i-a spus: Pentru ce? Ea il cauta pe barbatul perfect.Si aminteste-ti, cand doua fiinte sunt perfecte, nevoia lor de dragoste nu este aceeasi ca nevoia ta de dragoste. Are niste caracteristici cu totul diferite. Nu intelegi nici macar dragostea care este posibila pentru tine, asa ca nu vei intelege dragostea lui Buddha sau dragostea pe care o revarsa asupra ta un Lao Tzu nu vei putea sa o intelegi.Mai intai trebuie sa intelegi dragostea care este un fenomen natural. Nici macar acest lucru nu s-a intamplat. Mai intai trebuie sa intelegi ceea ce este natural si apoi ceea ce este transcendental.Prin urmare, al doilea lucru pe care trebuie sa-l retii este sa nu cauti niciodata barbatul perfect sau femeia perfecta. Si aceasta idee ti-a fost bagata in cap ca daca nu vei gasi barbatul perfect sau femeia perfecta, nu vei cunoaste fericirea. Asa ca tot continui sa cauti perfectiunea si nu o gasesti, asa ca esti nefericit.Pentru a pluti si a creste in dragoste nu este necesara perfectiunea. Dragostea nu are nimic de-a face cu celalalt. O persoana iubitoare pur si simplu iubeste, la fel cum o persoana vie respira si bea, mananca si doarme. Exact la fel, o persoana cu adevarat iubitoare iubeste.Nu spui, Daca aerul nu este perfect, nepoluat, eu nu respir. Continui sa respiri chiar si in Los Angeles; continui sa respiri chiar si in Bombay. Continui sa respiri pretutindeni, chiar daca aerul este poluat, otravit. Continui sa respiri! Nu-ti poti permite sa nu respiri pentru ca aerul nu este asa cum ar trebui sa fie.Daca ti-e foame, mananci ceva, indiferent ce. In desert, daca mori de sete, bei orice. Nu vei insista sa ti se dea o Coca-Cola, merge orice orice este de baut, apa chioara, chiar si apa murdara. Este un fapt cunoscut ca au existat oameni care si-au baut propria urina. Cand mori de sete, nu te mai intereseaza ce este, bei orice sa-ti astamperi setea. Oamenii si-au ucis camilele in desert sa bea apa camilele stocheaza apa in corpul lor.Situatia devenea periculoasa in acest conditii, pentru ca oamenii trebuiau sa mearga pe jos kilometri intregi. Insa le era atat de sete, incat setea a contat mai mult mai intai apa; altfel mureau. Fara apa, chiar daca ar fi mai trait camila, ce-ar fi mai putut sa faca? Camila ar fi dus un cadavru in orasul cel mai apropiat, deoarece fara apa oamenii ar fi murit.O persoana vie si iubitoare pur si simplu iubeste. Dragostea este o functie naturala.Prin urmare, al doilea lucru pe care trebuie sa ti-l amintesti este sa nu cauti perfectiunea; altfel nu va curge nici un fel de dragoste prin tine. Dimpotriva, vei deveni ne-iubitor. Oamenii care cer perfectiunea sunt oameni complet ne-iubitori, nevrotici. Chiar daca isi pot gasi un iubit sau o iubita, cer perfectiune, iar dragostea este distrusa din caza acestei pretentii.Daca un barbat iubeste o femeie sau o femeie iubeste un barbat, apar imediat pretentiile. Femeia incepe sa aiba pretentia ca barbatul sa fie perfect, doar pentru ca o iubeste pe ea. Ca si cum ar fi comis un pacat! De-acum trebuie sa fie perfect, de-acum trebuie sa se descotoroseasca de toate limitarile lui brusc, doar din cauza acestei femei?De-acum nu mai poate sa fie om? Trebuie sa devina fie supraom, fie un fals, un prefacut. Natural, este foarte greu sa devii un supraom, asa ca oamenii devin niste falsuri. Incep sa se prefaca, sa joace teatru, sa se prefaca. In numele dragostei, oamenii nu fac decat devina niste prefacuti.Prin urmare, al doilea lucru pe care trebuie sa ti-l amintesti este sa nu ceri niciodata perfectiunea. Nu ai nici un drept sa pretinzi nimic de la nimeni. Daca nu te iubeste nimeni, fii recunoscator, dar nu cere nimic pentru ca celalalt nu are nici o obligatie sa te iubeasca. Atunci cand cineva iubeste, este un miracol. Fii impresionat de miracol.Insa oamenii nu sunt impresionati. Pentru niste nimicuri, distrug toate posibilitatile de a exista dragoste. Nu sunt prea interesati de dragoste si de bucuria ei. Sunt mai interesati de incursiunile in alte ego-uri.Fii preocupat de bucuria ta. Fii cat se poate de preocupat de bucuria ta, sa nu te intereseze altceva decat bucuria ta. Toate celelalte sunt neesentiale. Dragostea ca functie naturala, la fel cum respiri. Iar atunci cand iubesti pe cineva, nu incepe sa ai pretentii; altfel, de la bun inceput vei inchide portile. Nu te astepta la nimic. Daca ti se iveste ceva in cale, fii recunoscator. Daca nu se iveste nimic, nu este nevoie sa se iveasca. Nu poti sa te astepti la ceva.Insa urmareste-i pe oameni, urmareste-i cum se trateaza unii pe altii ca si cum ar avea obligatii reciproce. Daca sotia iti pregateste masa, nu-i multumesti niciodata. Nu spun ca ar trebui sa dai glas multumirilor, insa ar trebui sa se vada in ochii tai. Insa nu-ti bati capul, iei lucrul acesta ca fiind de la sine inteles asta e treaba ei. Cine ti-a spus asta? Daca sotul tau castiga bani, nu-i multumesti niciodata. Nu simti nici un fel de gratitudine. Asta e treaba barbatului. Asta se petrece in mintea ta. Cum ar putea sa creasca dragostea?Dragostea are nevoie de un climat de dragoste, dragostea are nevoie de un climat de gratitudine, de multumire. Dragostea are nevoie de o atmosfera neconstrangatoare, de o atmosfera lipsita de asteptari. Acesta este al doilea lucru pe care trebuie sa ti-l amintesti.Iar al treilea lucru este urmatorul. In loc sa te gandesti cum sa faci sa primesti dragoste, incepe sa o dai. Nu exista nici un alt mijloc. Oamenii sunt mai preocupati cum sa apuce si sa ia. Pe toti ii intereseaza sa primeasca si se pare ca nimanui nu-i face vreo placere sa dea.Atunci cand dau, oamenii o fac cu o mare reticenta chiar daca dau, dau numai ca sa primeasca la randul lor si au o atitudine comerciala. Este un targ. Totdeauna au foarte mare grija sa primeasca mai mult decat dau in felul acesta au facut un targ bun, o afacere buna. Iar celalalt face acelasi lucru. Dragostea nu este o afacere, asa ca inceteaza sa ai o atitudine de am de afaceri.Altfel iti vei irosi viata si vei rata dragostea si tot ceea ce este frumos in ea pentru ca tot ceea ce este frumos nu are nimic in comun cu afacerile. Afacerile sunt lucrul cel mai urat din lume un rau necesar, insa existenta nu are nimic in comun cu afacerile.Copacii infloresc, nu este o afacere; stelele sclipesc, nu este o afacere, si nu trebuie sa platesti nimic nimanui pentru asta si nimeni nu cere nimic de la tine. Vine o pasare, se asaza la usa ta, canta un cantec si nu-ti cere nici un certificat si nici un semn de apreciere. A cantat cantecul si apoi pleaca fericita in alta parte, fara sa lase vreo urma.Asa creste dragostea. Da si nu astepta sa vezi cat de mult poti sa iei. Da, ea vine, inmiita, dar vine natural. Vine dupa propria vointa, nu este nevoie sa o chemi. Cand o chemi, nu vine niciodata. Cand o chemi, o ucizi. Prin urmare, da. Incepe sa dai.La inceput va fi greu, deoarece intreaga ta viata ai fost antrenat nu sa dai, ci sa iei. La inceput va trebui sa te lupti cu propria platosa. Musculatura ti-a intepenit, inima ti-a inghetat, ai devenit rece. La inceput iti va fi greu, dar fiecare pas facut te va duce la un altul si incetul cu incetul, fluviul va incepe sa curga.La inceput descotoroseste-te de parintii tai. Descotorosindu-te de parintii tai, te descotorosesti de societate, descotorosindu-te de parintii tai, te descotorosesti de civilizatie, educatie, de totul deoarece parintii tai reprezinta toate acestea. Devii un individ. Pentru prima oara, nu mai faci parte din masa, ai o individualitate autentica. Esti pe cont propriu. Asta inseamna maturizarea. Asa ar trebui sa fie o persoana matura.O persoana matura este o persoana care nu are nevoie de parinti. O persoana matura este o persoana care nu are nevoie de nimeni de care sa se agate sau sa se sprijine. O persoana matura este o persoana fericita in solitudinea ei solitudinea ei este un cantec, o sarbatoare. O persoana matura este o persoana care poate sa fie fericita cu ea insasi. Aceasta singuratate nu inseamna singuratate, faptul de a fi solitar inseamna solitudine, este meditativa.Intr-o buna zi a trebuit sa iesi din pantecul mamei. Daca ai fi ramas acolo mai mult de noua luni, ai fi murit nu numai tu, ci si mama ta ar fi murit. Intr-o buna zi a trebuit sa iesi din pantecul mamei tale; apoi intr-o alta zi a trebuit sa iesi din atmosfera familiei tale, un alt pantec, ca sa te duci la scoala. Dupa aceea intr-o alta zi a trebuit sa iesi din atmosfera scolii, un alt pantec, ca sa iesi in lumea larga.Insa in profunzimea sinelui tau, esti in continuare tot un copil. Inca te afli in pantec! Exista straturi suprapuse de pantec si acest pantec trebuie spart. Asta reprezinta ceea ce in Orient am numit cea de-a doua nastere. Cand ai ajuns la cea de-a doua nastere, esti complet liber de impresiile parintilor.Si frumusetea este ca o asemenea persoana le este recunoscatoare parintilor sai. Paradoxul este ca numai o asemenea persoana isi poate ierta parintii. Are compasiune si dragoste pentru ei, are sentimente extraordinar de puternice pentru ei, pentru ca si ei au suferit la fel. Nu este o persoana furioasa, nu, nici pe departe. Poate sa aiba lacrimi in ochi, dar nu este o persoana furioasa si va face tot ceea ce va putea pentru a-si ajuta parintii sa avanseze catre o asemenea plenitudine a singuratatii, la o asemenea inaltime a singuratatii.Trebuie sa devii o individualitate, acesta este primul lucru. Al doilea lucru este sa nu astepti perfectiunea si sa nu ceri si sa nu pretinzi. Iubeste oamenii obisnuiti. Nu e nimic in neregula cu oamenii obisnuiti. Oamenii obisnuiti sunt extraordinari! Fiecare fiinta umana este atat de unica; arata respect pentru aceasta unicitate.In al treilea rand, da, si da fara nici o conditie atunci vei sti ce inseamna dragostea. Eu nu o pot defini. Iti pot arata calea pentru a o cultiva. Iti pot arata cum sa sadesti o tufa de trandafiri, cum sa o uzi, cum sa ii pui ingrasamant, cum sa o protejezi. Apoi, din senin, intr-o buna zi, apare trandafirul si casa ta e plina de parfumul lui. Asa se intampla si dragostea...
Fragmentul face parte din cartea "Cand iubesti" Osho
Fii atent!
Fii atent la gandurile tale, pentru ca ele vor fi cuvinte.
Fii atent la vorbele tale, pentru ca ele vor fi fapte.
Fii atent la faptele tale, pentru ca ele vor fi obiceiuri.
Fii atent la obiceiurile tale, pentru ca ele vor fi caracterul tau.
Fii atent la caracterul tau, pentru ca el va fi destinul tau... (Talmud)
Fii atent la vorbele tale, pentru ca ele vor fi fapte.
Fii atent la faptele tale, pentru ca ele vor fi obiceiuri.
Fii atent la obiceiurile tale, pentru ca ele vor fi caracterul tau.
Fii atent la caracterul tau, pentru ca el va fi destinul tau... (Talmud)
vineri, 7 august 2009
Cele 5 limbaje ale iubirii
Care sunt cele 5 limbaje ale iubirii?
1.Cuvintele de incurajare.
Cu ajutorul declaratiilor simple, directe iubirea se poate exprima foarte bine. Daca partenerul vorbeste in principal acest limbaj, efectul va fi cu atat mai mare. Daca nu… cu siguranta complimentele si sustinrea nu vor supara pe nimeni: “Ce bine arati astazi!”, “Sunt incantata ca am un sot atent ca tine!”, Multumesc ca ai avut grija sa ma anunti ca lipsesti!”, “Iti raman dator pentru ca m-ai ajutat!”, “Daca vrei sa-ti cauti un serviciu care sa-ti aduca mai multe satisfactii, sa stii ca ai toata sustinerea din partea mea”.
2.Timpul acordat.
Chiar daca doi oameni petrec timp fiind fizic unul langa celalalt, uneori ii desparte un intreg univers - asadar este vorba despre timpul in care atentia ii este acordata partenerului si nu televizorului (daca este vorba despre o seara petrecuta acasa), partenerului si nu peisajului (daca este vorba despre o plimbare prin parc), partenerului si nu celorlalti oameni (daca este vorba despre o cina la restaurant). Activitatile la care ia parte si partenerul sunt privite ca fiind foarte importante pentru cei care au ca principal limbaj de iubire timpul acordat.
3. Darurile primite.
Darul este un simbol al faptului ca cineva s-a gandit la noi cu iubire, indiferent daca valoarea lui materiala este insemnata sau nu. Darurile pot fi cumparate, facute chiar de cel care le ofera sau gasite (in natura, de exemplu). Cel mai interesant este ca aproape orice poate fi prezentat ca un dar de efect atunci cand constientizati ca aveti de construit sau mentinut o relatie cu cineva care are ca principal limbaj darurile: o floare inseamna uneori la fel de mult ca un cadou care a costat cat salariul pe cateva luni de zile. Mai exista inca un dar pretios pe care si-l doreste oricine, desi nu este unul material: darul prezentei de sine. Si este de dorit sa-l oferim mai ales in situatiile de criza, cand celalalt are cea mai mare nevoie de noi.
4.Serviciile.
Oricat ar parea de ciudat, unii oameni masoara iubirea dupa ceea ce facem pentru ei. Lucruri banale precum spalatul vaselor, calcatul camasilor, dusul gunoiului, arajatul pantofilor in dulap sau plimbatul cainelui ii fac sa se simta pretuiti, importanti pentru partener, iubiti. Multe probleme de cuplu provin din clasicele “asta nu e treaba de barbat” si “asta nu e treaba de femeie”, lucru usor de inteles daca ne gandim ca astazi rolul femeii si al barbatului s-au schimbat radical fata de familiile in care am crescut fiecare dintre noi. Rigiditatea in privinta rolului pe care ne gandim ca ar trebui sa-l avem intr-o relatie ne poate aduce mari deservicii.
5.Mangaierile fizice.
Deoarece acesta este limbajul meu principal de iubire, pentru mine o imbratisare nu poate fi inlocuita niciodata de un cuvant de incurajare, timp, daruri sau servicii. “Tinutul de mana, sarutarile, imbratisarile si contactul sexual sunt, toate, o modalitate de a-i comunica partenerului emotia iubirii”, spune dr. Gary Chapman in cartea sa.
1.Cuvintele de incurajare.
Cu ajutorul declaratiilor simple, directe iubirea se poate exprima foarte bine. Daca partenerul vorbeste in principal acest limbaj, efectul va fi cu atat mai mare. Daca nu… cu siguranta complimentele si sustinrea nu vor supara pe nimeni: “Ce bine arati astazi!”, “Sunt incantata ca am un sot atent ca tine!”, Multumesc ca ai avut grija sa ma anunti ca lipsesti!”, “Iti raman dator pentru ca m-ai ajutat!”, “Daca vrei sa-ti cauti un serviciu care sa-ti aduca mai multe satisfactii, sa stii ca ai toata sustinerea din partea mea”.
2.Timpul acordat.
Chiar daca doi oameni petrec timp fiind fizic unul langa celalalt, uneori ii desparte un intreg univers - asadar este vorba despre timpul in care atentia ii este acordata partenerului si nu televizorului (daca este vorba despre o seara petrecuta acasa), partenerului si nu peisajului (daca este vorba despre o plimbare prin parc), partenerului si nu celorlalti oameni (daca este vorba despre o cina la restaurant). Activitatile la care ia parte si partenerul sunt privite ca fiind foarte importante pentru cei care au ca principal limbaj de iubire timpul acordat.
3. Darurile primite.
Darul este un simbol al faptului ca cineva s-a gandit la noi cu iubire, indiferent daca valoarea lui materiala este insemnata sau nu. Darurile pot fi cumparate, facute chiar de cel care le ofera sau gasite (in natura, de exemplu). Cel mai interesant este ca aproape orice poate fi prezentat ca un dar de efect atunci cand constientizati ca aveti de construit sau mentinut o relatie cu cineva care are ca principal limbaj darurile: o floare inseamna uneori la fel de mult ca un cadou care a costat cat salariul pe cateva luni de zile. Mai exista inca un dar pretios pe care si-l doreste oricine, desi nu este unul material: darul prezentei de sine. Si este de dorit sa-l oferim mai ales in situatiile de criza, cand celalalt are cea mai mare nevoie de noi.
4.Serviciile.
Oricat ar parea de ciudat, unii oameni masoara iubirea dupa ceea ce facem pentru ei. Lucruri banale precum spalatul vaselor, calcatul camasilor, dusul gunoiului, arajatul pantofilor in dulap sau plimbatul cainelui ii fac sa se simta pretuiti, importanti pentru partener, iubiti. Multe probleme de cuplu provin din clasicele “asta nu e treaba de barbat” si “asta nu e treaba de femeie”, lucru usor de inteles daca ne gandim ca astazi rolul femeii si al barbatului s-au schimbat radical fata de familiile in care am crescut fiecare dintre noi. Rigiditatea in privinta rolului pe care ne gandim ca ar trebui sa-l avem intr-o relatie ne poate aduce mari deservicii.
5.Mangaierile fizice.
Deoarece acesta este limbajul meu principal de iubire, pentru mine o imbratisare nu poate fi inlocuita niciodata de un cuvant de incurajare, timp, daruri sau servicii. “Tinutul de mana, sarutarile, imbratisarile si contactul sexual sunt, toate, o modalitate de a-i comunica partenerului emotia iubirii”, spune dr. Gary Chapman in cartea sa.
Interesant ;))
Ce vor barbatii
In vreme ce alti bloggeri se intreaba ce isi doresc femeile, eu ma gandesc la ceea ce cauta barbatii. Nu de alta, dar desi la prima intrebare mi-ar fi mai usor sa raspund, cea de a doua s-ar putea chiar sa ma stimuleze sa ma schimb in bine. Si in plus, daca va amintiti, deja am scris in urma cu ceva timp despre ce trasaturi masculine le atrag pe femei.Ca barbatii viseaza la femei atragatoare si loiale nu mai este de mult un mister. Deasemenea se stie ca o femeie care pare fertila este considerata si atragatoare. Insa care sunt semnalele care ii determina pe barbati sa creada ca si-au gasit aleasa? Domnisoarelor, luati aminte, iata ce anume ii impresioneaza pe barbati:
1. Trasaturi faciale simetrice in combinatie cu un aspect tineresc (spre exemplu nas micut si ochi mari);
2. Un ten neted, neridat, lipsit de cosuri sau par facial;
3. Ochi luminosi, buze mari si rosii si par lucios;
4. Un indice de masa corporala de aproximativ 19;
5. O reputatie "buna", de femeie casta, loiala;
6. Femei mai tinere decat ei insisi;
7. O stare buna de sanatate;
8. Un comportament care sa sugereze trasaturi precum iubitoare si altruista si instinct matern.
Ce vor femeile
Obsesia mea cu nepurtatorii de vagin mi-a invadat din nou mintile mai noptile trecute dar neavand timp sa ma refiintez inca de atunci pe Chaospia, m-am gandit sa le fac un cadou intarziat. Asadar, special de ziua lor, 5 Mai 2009, LA MULTI ANI si le doresc indeplinerea anumitor dorinte de catre femeile din preajma lor.
Sa fie totul mai simplu, iata de ce aveti nevoie pentru a determina orice femeie sa va satisfaca orice nevoie.
Ce isi doresc femeile:
Un barbat atragator adica unul care
* sa dea dovada de maturitate si stabilitate emotionala, altruism
* sa fie de incredere
* sa fie generos (sa faca acte caritabile, sa cumpere cadouri, etc.)
* sa fie ambitios, muncitor si inteligent
* sa isi doreasca sa se implice in relatie
* sa demonstreze sentimente de afectiune fata de copii
* sa aiba un statut inalt in societate, resurse financiare si respectul semenilor sai
* sa fie sanatos;
*sa aiba un fizic si trasaturi faciale simetrice;
* sa fie mai inalt decat femeia in cauza si sa aiba umerii lati (insa sa nu fie gras si nici sa nu aiba burta de la bere )
Post Scriptum: Da aceasta este o gluma, nimeni nu e perfect!
miercuri, 12 noiembrie 2008
Iubirea conditionata
Oana Pescaru
Cine nu a spus "Daca m-ai iubi macar un pic, ai face asta pentru mine..." Idealul in dragoste consta in a oferi celorlalti iubire, fara a cere altceva in schimb. In viata de zi cu zi lucrurile stau un pic altfel. Cu iubirea conditionata ne intalnim, din pacate, adeseori. Cum se manifesta ea in relatiile cu cei dragi? Iata cateva tipuri de afirmatii tot mai des intalnite:
In relatia de cuplu apar adesea expresii de tipul:
Daca m-ai iubi :
- Ai trece mai des pe la mine, m-ai scoate mai des la plimbare in oras;
- Mi-ai aduce flori mai des, ai merge cu mine la mama, mi-ai cumpara ceasul care imi place; - Ai veni mai repede acasa si nu ai mai sta cu baietii la o bere;
- Ai trimite copiii la mama, sa mai stam impreuna...etc.
In relatia parinti/copii, atitudinea este una de tipul:
In relatia parinti/copii, atitudinea este una de tipul:
Daca m-ai iubi:
- M-ai ajuta mai des la treburile casei;-
Ai sta mai mult timp cu mine, nu ai pleca toata ziua cu prietenii tai;
- M-ai asculta si ai da la facultatea cutare...etc.
Adesea si copiii la randul lor, au diferite doleante: Mama/tata, daca tineti la mine:
Adesea si copiii la randul lor, au diferite doleante: Mama/tata, daca tineti la mine:
- M-ati lasa mai des afara;
- Mi-ati da bani pentru scoala de soferi...etc.
- Nu m-ati pune toata ziua la facut lectiile, stiti doar ca nu-mi place;
- Mi-ati cumpara tricoul pe care l-am probat ieri in mall;- M-ati lasa cu prietenii mei la mare si nu m-ati mai lua in concediu cu voi;
- M-ati lasa la discoteca, sa ma simt si eu bine...nu m-ati tine toata ziua in casa;
In aceste afirmatii apare conditionarea. Se observa foarte usor ca toate aceste mesaje sunt daunatoare pentru cei ce le primesc si pentru relatie.
In aceste afirmatii apare conditionarea. Se observa foarte usor ca toate aceste mesaje sunt daunatoare pentru cei ce le primesc si pentru relatie.
Ce putem intelege de la cei dragi? Ca iubirea este sinonima cu obligatia si cu datoria: "Bine, bine, ma iubesti, dar eu vreau sa imi dovedesti. Cat de des si cat de mult! Sau daca tot ma iubesti, de ce sa nu obtin si eu anumite avantaje?".
Aceste avantaje nu au de fapt legatura cu iubirea, mai degraba avand legatura cu anumite responsabilitati, la indeplinirea carora, persoana in cauza vrea sa renunte. Toate exemplele descrise mai sus fac parte din categoria "iubirii conditionate".
Raportul iubire conditionata/ neconditionata Iubirea conditionata presupune emiterea unor mesaje de genul:
Raportul iubire conditionata/ neconditionata Iubirea conditionata presupune emiterea unor mesaje de genul:
- Vreau sa iti traiesti viata conform modului meu de a gandi si respectand permanent ideile mele;
- Trebuie sa simt ca ai nevoie de mine si vreau sa ai grija de mine exact in felul pe care mi-l doresc;
- Am nevoie sa fii langa mine si sa faci exact ce gandesc eu;
Consecinta neindeplinirii acestor cerinte ar putea rezulta in afirmatii ca:
- Daca nu faci toate astea, ma voi imbolnavi sau voi fi foarte nefericita.
Iubirea neconditionata este cea care ofera libertate. Dragostea adevarata naste expresii de tipul: "imi pasa de tine" sau "imi place cand imi dai tot ce am nevoie si raspunzi asteptarilor mele." Majoritatea oamenilor primesc dragoste conditionat, intr-o mai mare masura decat neconditionat. Copiii isi simt parintii mai iubitori cand isi fac temele sau cand sunt ascultatori. Adultii din viata lor ofera de cele mai multe ori iubirea conditionat. Profesorii zimbesc copiilor si ii incurajeaza cand sunt cooperanti si au stiut lectia, dar se poarta diferit atunci cand se misca incet sau sunt dificili in abordare. Chiar si prietenii ii iubesc mai mult atunci cand le fac pe plac. De aceea, in timp, se formeaza un anumit tipar de relatie:
Profilul celui care cere:
In realitate, cel care cere ascunde sentimente profunde de insecuritate, temeri de pierdere, in special a relatiei. Acesti oameni au dificultati in a se aprecia si a se iubi pe ei insisi. Pot utiliza metode subtile de manipulare, precum dependenta fata de partener si nevoia de a atrage atentia. Pana la un punct, este normal in a cere sprijinul partenerului in anumite situatii. Dar, folosind santajul emotional, relatia poate deveni periculoasa pentru cel de langa tine.
Profilul celui care ofera:
Adesea, cei care daruiesc iubire neconditionat sunt persoane amabile si dragute, vrand sa faca pe plac celor dragi. Ei cad de multe ori victime ale unor "vampiri emotionali", care, folosind diferite tertipuri si metode de manipulare, pot trai numai alaturi de astfel de persoane dornice in a oferi dragostea lor celor apropiati.
Ce spun specialistii?
Acest tip de relatie este sufocanta din punct de vedere psihologic si se poate dovedi, uneori, chiar si fizic sufocanta pentru partenerul caruia i se cere constant atat de mult. Acest tip de relationare isi are radacinile in copilarie si de multe ori se manifesta subconstient. Cand ii spui partenerului "daca ma iubesti, o sa faci asa cum vreau eu", practic nu ii lasi suficient spatiu personal. Daca indraznesti sa te comporti independent, acest tip de partener se va infuria si te va determina sa te simti vinovata pentru nefericirea sa. L.D.Lewis, specialist in psihologia cuplului, afirma ca: "Daca te simti ca si cum persoana te pune intr-un colt sau iti pune conditii in legatura cu dragostea sau/ si cu prezenta ta, esti presat. Daca te simti vinovat/a in caz ca nu faci ce ti se cere sau tematoare in privinta reactiei partenerului, ca va fi suparat sau ti-e frica sa vorbesti, atunci esti intr-o situatie de manipulare, control, presiune."
Ce faci intr-o relatie in care esti presata emotional?
Niciodata nu e prea tarziu sa spuneti stop manipularii si controlului in relatia dvs. Iata cateva sfaturi, care de cele mai multe ori va pot fi de folos: - Trebuie sa intelegeti psihologia situatiei. Nimeni nu stie mai bine ca dvs. ce puteti face cu viata dvs.
Componentele unui tipar de presiune emotionala:
1. cererea - cineva vrea ceva de la dvs.;
2. rezistenta - celalalt nu se simte confortabil cu aceasta cerere;
3. presiunea - folosita pentru ca persoana rezistenta sa dea ce i s-a cerut.
Prin utilizarea afirmatiei "Daca ma iubesti atunci..."
- Trebuie sa priviti lucrurile intr-o noua perspectiva.
- Detasati-va de emotii.
- Descoperiti in ce mod atitudinea dvs. il incurajeaza pe celalalt sa va ceara mai mult.
- Trebuie sa deveniti constienta de presiunea emotionala care se produce asupra dvs. si de modul inadecvat in care sunteti tratata.
- Faceti un angajament cu dvs. insiva, de a nu permite sa fiti tratata astfel. - Aflati de ce anumite cereri va fac sa va simtiti inconfortabil.
- Nu luati decizii imediate privind cererile partenerului.
- Stabiliti granite pentru a vedea situatia cu detasare si a lua in calcul consecintele deciziei dvs.
- Calm, dar persistent, insistati asupra spatiului dvs. personal.
A spune NU persoanei iubite nu arata lipsa iubirii. Persoana posesiva trebuie sa invete faptul ca o relatie infloreste in libertate si nu intr-o datorie impusa.
- Dragostea se ofera fara sa o ceri, la fel ca si gesturile de iubire. Odata cerute, intra in categoria "dragoste cu obligatii".
- Trebuie sa luati in considerare o eventuala confruntare. Nu starniti reactii daca obiceiul dvs. este de a spune "Cum vrei tu...". Asteptati-va chiar la o "furtuna".
De multe ori, este nevoie de ea pentru a curata aerul si a face loc cresterii personale.
Iubirea conditionata si iubirea neconditionata
Atunci cand inima noastra se deschide catre o alta persoana, traim un moment de iubire neconditionata. Oamenii isi imagineaza de obicei ca iubirea neconditionata este un ideal inalt sau indepartat, unul dificil, daca nu chiar imposibil de atins. Totusi, chiar daca e probabil dificil de pus in practica in fiecare zi, natura sa e simpla si obisnuita: sa te deschizi si sa reactionezi in fata fiintei altei persoane fara retineri.Adesea, intrezarim cel mai bine aceasta calitate a iubirii in momente de inceput sau de sfarsit - la nastere, la moarte sau cand ne indragostim pentru prima data - momente cand suntem cel mai putin influentati de tiparele conditionate si obisnuite de perceptie. In astfel de momente, ceva vast din interiorul nostru intra in legatura cu ceva vast din celalat. Simpla existenta a celeilalte persoane ne face constienti de magia obisnuita a vietii. Calitatea neconditionata a iubirii se naste din acea parte neconditionata din noi si reactioneaza la ceea ce e neconditionat in celalalt - inima, respectiv deschiderea fundamentala fata de realitate. Deschiderea inimii, care se naste sensibila, impresionabila si dornica sa se intinda si sa atinga viata mai vasta din jurul nostru, nu e ceva ce trebuie sa producem. Pur si simplu, este.
Dorinta inimii e sa raspandeasca liber caldura umana, fara sa limiteze sau sa conditioneze acest schimb.
Cand iubim astfel, preceptiile ni se modifica - tot ce e pe lume ni se pare mai colorat, mai viu si mai patrunzator. Cand suntem iubiti astfel, ne simtim recunoscuti, observati, hraniti, sustinuti. Momentele de iubire neconditionata ne permit sa atingem vastitatea si profunzimea experientei umane. Si totusi, dupa cum stim, iubirea nu se rezuma la aceste lucruri. Pentru ca nu suntem doar inima pura, ci traim intr-o forma pamanteasca, aducem in relatii o suma de afinitati si aversiuni conditionate, nevoi, precautii si griji personale care influenteaza cat de profund ne implicam in relatia cu o anumita persoana. Cand cineva corespunde nevoilor si preferintelor noastre, simtim placere si simpatie. Acest tip de atractie - pe care o putem numi iubire conditionata - este o forma inferioara de iubire, prin faptul ca poate sa dispara daca cealalata persoana nu ne mai satisface nevoile.
Confundarea celor doua categorii de iubire
Relatiile contin intotdeauna ambele tipuri de iubire. Atractia fata de alta persoana este, de obicei, cea mai intensa si totul decurge cel mai firesc atunci cele doua sunt in acord: persoana de care ne simtim atrasi nu numai ca ne atinge inima, ci si corespunde cerintelor noastre personale. Atunci cand cele doua categorii de iubire nu se suprapun, e derutant.
Cineva poate sa indeplineasca exigentele noastre, dar totusi sa nu ne miste prea profund. Sau altcineva poate sa ne atinga inima si sa ne dorim sa spunem "da", in timp ce criteriile si considerentele noastre personale ne pot indemna sa spunem "nu".
In acelasi timp, inima poate sa priveasca dincolo de acele lucruri care ne jeneaza sensibilitatile personale si sa se bucure de simpla existenta a altei persoane, in ciuda tuturor intentiilor rationale de a pastra distanta sau a fi prudenti. In esenta ei cea mai profunda, inima nu cunoaste conditii si e mai degraba irationala. Cum sa procedam atunci? O greseala frecventa intr-o astfel de situatie e sa ne impunem "nu"-ul conditionat in fata "da"-ului inimii: "Nu-mi pot permite sa fiu atat de deschis decat daca...nevoile mele sunt satisfacute; ma iubeste la fel de mult pe cat il iubesc eu; nu ma raneste...". In inima noastra, a carei natura e sa spuna "da", sufera cand incercam sa limitam deschiderea punand conditii.
Chiar daca trebuie sa punem capat sau sa schimbam forma unei relatii care nu ne satisface nevoile, nu trebuie sa ne inchidem inima.Alta greseala frecventa e sa incercam sa impunem "da"-ul inimii in fata "nu"-ului considerentelor personale. De multe ori, oamenii cred ca iubirea neconditionata inseamna sa lase deoparte toate conditiile si sa accepte tot ce face persoana pe care o iubesc. Daca ne imaginam ca trebuie sa toleram neconditionat tot ce face partenerul nostru, consecintele pot fi devastatoare. Iubirea neconditionata nu inseamana ca trebuie sa ne placa ceva ce de fapt nu ne place sau sa spunem "da" atunci cand simtim nevoia sa spunem "nu". Iubirea neconditioanta se naste din cu totul alt loc din interiorul nostru decat afinitatile si repulsiile, atractile si aversiunile conditionate. Este o recunoastere de la fiinta la fiinta si raspunde la ceea ce e neconditionat - bunatatea intinseca a inimii deschise a celuilalt, dincolo de tot ce ne place sau ne displace la el. Inseamna sa spui "da" unei alte fiinte, dar nu insemana sa spui mereu "da" la cum este ea sau ce face.
Astfel, doar pentru ca inima nu e deschisa, nu inseamana ca trebuie sa lasam deoparte toate precautiile. Si nici stabilirea unor conditii in legatura cu ce ne dorim de la o relatie nu trebuie sa nege deschiderea autentica pe care o simtim. Pentru ca o relatie implica intotdeauna sa intram in in relatie cu fiinta noastra mai profunda si cu personalitatea noastra conditionata. In timp ce o parte din noi ar dori sa invite alta persoana in inima fara rezerve, o alta parte din noi vrea sa evite sa sufere, sa ajunga intr-un impas sau sa fie abandonata. Acest lucru nu e problematic decat daca suntem antrenati intr-o lupta intre cele doua parti si suntem impartiti intre iubirea neconditionata si considerentele personale.
Iubire si frica
Ganditi-va la situatia in care ne aflam atunci cand suntem brusc atrasi de un nou iubit cu o forta si o intensitate extraordinare. Putem fi atat de exaltati, incat sa ne dorim sa ne deschidem fara retineri. In acelasi timp, ne confruntam cu o anumita prudenta cand e vorba sa lasam iubirea sa curga atat de liber: "Imi pot permite sa fiu atat de deschis? Ma voi pierde pe mine sau voi fi luat de val? Pot avea incredere in persoana aceasta? Imi va satisface nevoile?
Daca da, voi deveni prea dependent de ea? Pot trai cu lucrurile care ma irita la ea? Poate sa ma accepte asa cum sunt si sa fie cu adevarat alaturi de mine? Daca nu, voi suferi oare prea mult?".Daca ne ascultam inima, e posibil sa nu simtim nicio rezerva legata de implicarea intr-o relatie cu persoana. Dar cand incepem sa ne gandim ce fel de relatie ne dorim, ne trezim pe teritoriul conditiilor. Ne simtim trasi in directii opuse - vrem sa ne daruim liber, dar si sa ne respectam exigentele - si probabil ca nu stim cum sa procedam.La inceput, ne putem imagina ca incertitudinea e un semn ce ceva nu e in ordine. Este insa firesc sa ne aflam sub actiunea acestor forte opuse. In defintiv, probabil ca am fost raniti in trecut, asa ca e inteligent sa fim mai prudenti de data asta.
Daca lasam pur si simplu pasiunea sa nu tina cont de precautii, e posibil sa cautam problemele cu lumanarea. Daca lasam frica sa ne inchida inima, nu vom afla niciodata ce are de oferit o relatie noua. Aici, in impletirea iubirii si fricii, simtim paradoxul naturii umane in cel mai acut mod posibil. Ar fi mult mai usor daca am putea ramane izolati si ne-am putea stabili un set impecabil de conditii care sa ne protejeze de riscuri. Sau daca am putea sa ne deschidem fata de cineva pur si simplu, fara nicio ezitare, sa ne pierdem complet in contopirea cu celalalt. Dar ambele variante submineaza iubire, fiindca distrug tensiunea dintre sine si altul, dintre cunoscut si necunoscut, tensiunea cu care iubirea se hraneste. Secretul in gasirea unei iesiri dintr-o astfel de situatie consta in a invata sa lasam laturile opuse ale naturii noaste - iubirea neconditionata si cea conditionata, pasiunea si frica - sa coexiste, fara sa lasam una sa o nege pe cealalta.
Cand facem asta, devenim mai prezenti in experienta noastra si, drept consecinta, mai prezenti in raport cu alta persoana. Ne putem permite sa ne deschidem si sa ne extindem mentinand totusi picioarele pe pamant. Devenind tot mai constienti de jocul dinamic si tensiunea dintre cele doua laturi ale naturii noastre, incepem sa aducem intreaga fiinta in relatie. Astfel, unele dintre cele mai intense si patrunzatoare momente intr-o relatie sunt cele care ne aduc pe o muchie, locul din care iubirea conduce catre un teritoriu necunoscut si trezeste viata din noi in toata plenitudinea ei.
Articol preluat din cartea "Calatoria inimii. Calea iubirii constiente" de John Welwood, aparuta la editura Elena Francisc Publishing
Tehnici de comunicare cu persoanele dificile
“Cum imi inving dusmanii? Simplu: ii transform in prieteni!” Abraham Lincoln
Cei mai multi dintre noi suntem nevoiti sa interactionam zilnic cu persoane dificile, fie la serviciu fie in plan personal. Le recunoasteti cu siguranta: agresive, critice, insolente, insistente, arogante, lipsite de bun-simt, ostile, sarcastice, se plang din orice, refuza sa-si asume responsabilitati, ii invinovatesc permanent pe cei din jur, mint, refuza sa asculte punctele de vedere ale altora sau le resping din principiu pentru ca doar ei au intotdeauna dreptate, fac promisiuni pe care nu le respecta niciodata… si lista poate continua.
Intr-o lume ideala pur si simplu i-am ocoli. In lumea reala insa ne sunt sefi, colegi sau subalterni, soti/sotii, parinti sau prieteni.
In unele cazuri ruperea relatiilor cu astfel de persoane implica niste costuri prea mari, de aceea pentru a le face fata cu succes avem nevoie sa invatam cum gandesc, care sunt temerile lor cele mai profunde, de ce fac ceea ce fac.
Sursa: http://www.damaideparte.ro/index.php/tehnici-de-comunicare-cu-persoanele-dificile/541/
“Cum imi inving dusmanii? Simplu: ii transform in prieteni!” Abraham Lincoln
Cei mai multi dintre noi suntem nevoiti sa interactionam zilnic cu persoane dificile, fie la serviciu fie in plan personal. Le recunoasteti cu siguranta: agresive, critice, insolente, insistente, arogante, lipsite de bun-simt, ostile, sarcastice, se plang din orice, refuza sa-si asume responsabilitati, ii invinovatesc permanent pe cei din jur, mint, refuza sa asculte punctele de vedere ale altora sau le resping din principiu pentru ca doar ei au intotdeauna dreptate, fac promisiuni pe care nu le respecta niciodata… si lista poate continua.
Intr-o lume ideala pur si simplu i-am ocoli. In lumea reala insa ne sunt sefi, colegi sau subalterni, soti/sotii, parinti sau prieteni.
In unele cazuri ruperea relatiilor cu astfel de persoane implica niste costuri prea mari, de aceea pentru a le face fata cu succes avem nevoie sa invatam cum gandesc, care sunt temerile lor cele mai profunde, de ce fac ceea ce fac.
Sursa: http://www.damaideparte.ro/index.php/tehnici-de-comunicare-cu-persoanele-dificile/541/
luni, 8 septembrie 2008
Iubirea remediul pentru vindecarea sufletului
Stim cu totii ca inca de cand suntem copii, atat sufletul cat si trupul incep sa se acopere de rani produse de cei din jurul nostru.
Ranile trupesti se trateaza de catre mame, bunici sau medici in functie de caz si ele trec lasand o cicatrice un urma...
Cele sufletesti insa, sunt provocate de negare si minciuni care le inventam pentru a proteja aceste rani, provocate de un ADEVAR care doare.
Cum cred eu ca se pot vindeca aceste rani sufletesti?
Primul pas ar fi sa recunoastem ca sufletul nostru este bolnav pentru a ne vindeca.
Trebuie sa vedem lucrurile asa cum sunt, nu cum dorim sa fie, sa iertam pe toti cei care ne-au provocat rani sufletesti dea lungul vietii si sa iubim neconditionat pe toti cei care ne inconjoara.
Sa ne iubim pe noi, prietenii si chiar pe cei care ne fac rau...
Haideti sa facem impreuna pasii care ne arata drumul spre VINDECAREA SUFLETULUI! O faptă facută din dragoste şi bunătate poate că nu va schimba cursul istoriei, dar dacă va schimba viaţa cuiva, atunci merită tot efortul!
Ranile trupesti se trateaza de catre mame, bunici sau medici in functie de caz si ele trec lasand o cicatrice un urma...
Cele sufletesti insa, sunt provocate de negare si minciuni care le inventam pentru a proteja aceste rani, provocate de un ADEVAR care doare.
Cum cred eu ca se pot vindeca aceste rani sufletesti?
Primul pas ar fi sa recunoastem ca sufletul nostru este bolnav pentru a ne vindeca.
Trebuie sa vedem lucrurile asa cum sunt, nu cum dorim sa fie, sa iertam pe toti cei care ne-au provocat rani sufletesti dea lungul vietii si sa iubim neconditionat pe toti cei care ne inconjoara.
Sa ne iubim pe noi, prietenii si chiar pe cei care ne fac rau...
Haideti sa facem impreuna pasii care ne arata drumul spre VINDECAREA SUFLETULUI! O faptă facută din dragoste şi bunătate poate că nu va schimba cursul istoriei, dar dacă va schimba viaţa cuiva, atunci merită tot efortul!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)