Iubirea conditionata

Oana Pescaru

Cine nu a spus "Daca m-ai iubi macar un pic, ai face asta pentru mine..." Idealul in dragoste consta in a oferi celorlalti iubire, fara a cere altceva in schimb. In viata de zi cu zi lucrurile stau un pic altfel. Cu iubirea conditionata ne intalnim, din pacate, adeseori. Cum se manifesta ea in relatiile cu cei dragi? Iata cateva tipuri de afirmatii tot mai des intalnite:
In relatia de cuplu apar adesea expresii de tipul:

Daca m-ai iubi :

- Ai trece mai des pe la mine, m-ai scoate mai des la plimbare in oras;

- Mi-ai aduce flori mai des, ai merge cu mine la mama, mi-ai cumpara ceasul care imi place; - Ai veni mai repede acasa si nu ai mai sta cu baietii la o bere;

- Ai trimite copiii la mama, sa mai stam impreuna...etc.
In relatia parinti/copii, atitudinea este una de tipul:

Daca m-ai iubi:

- M-ai ajuta mai des la treburile casei;-

Ai sta mai mult timp cu mine, nu ai pleca toata ziua cu prietenii tai;

- M-ai asculta si ai da la facultatea cutare...etc.
Adesea si copiii la randul lor, au diferite doleante: Mama/tata, daca tineti la mine:

- M-ati lasa mai des afara;

- Mi-ati da bani pentru scoala de soferi...etc.

- Nu m-ati pune toata ziua la facut lectiile, stiti doar ca nu-mi place;

- Mi-ati cumpara tricoul pe care l-am probat ieri in mall;- M-ati lasa cu prietenii mei la mare si nu m-ati mai lua in concediu cu voi;

- M-ati lasa la discoteca, sa ma simt si eu bine...nu m-ati tine toata ziua in casa;
In aceste afirmatii apare conditionarea. Se observa foarte usor ca toate aceste mesaje sunt daunatoare pentru cei ce le primesc si pentru relatie.

Ce putem intelege de la cei dragi? Ca iubirea este sinonima cu obligatia si cu datoria: "Bine, bine, ma iubesti, dar eu vreau sa imi dovedesti. Cat de des si cat de mult! Sau daca tot ma iubesti, de ce sa nu obtin si eu anumite avantaje?".

Aceste avantaje nu au de fapt legatura cu iubirea, mai degraba avand legatura cu anumite responsabilitati, la indeplinirea carora, persoana in cauza vrea sa renunte. Toate exemplele descrise mai sus fac parte din categoria "iubirii conditionate".
Raportul iubire conditionata/ neconditionata Iubirea conditionata presupune emiterea unor mesaje de genul:

- Vreau sa iti traiesti viata conform modului meu de a gandi si respectand permanent ideile mele;

- Trebuie sa simt ca ai nevoie de mine si vreau sa ai grija de mine exact in felul pe care mi-l doresc;

- Am nevoie sa fii langa mine si sa faci exact ce gandesc eu;

Consecinta neindeplinirii acestor cerinte ar putea rezulta in afirmatii ca:

- Daca nu faci toate astea, ma voi imbolnavi sau voi fi foarte nefericita.

Iubirea neconditionata este cea care ofera libertate. Dragostea adevarata naste expresii de tipul: "imi pasa de tine" sau "imi place cand imi dai tot ce am nevoie si raspunzi asteptarilor mele." Majoritatea oamenilor primesc dragoste conditionat, intr-o mai mare masura decat neconditionat. Copiii isi simt parintii mai iubitori cand isi fac temele sau cand sunt ascultatori. Adultii din viata lor ofera de cele mai multe ori iubirea conditionat. Profesorii zimbesc copiilor si ii incurajeaza cand sunt cooperanti si au stiut lectia, dar se poarta diferit atunci cand se misca incet sau sunt dificili in abordare. Chiar si prietenii ii iubesc mai mult atunci cand le fac pe plac. De aceea, in timp, se formeaza un anumit tipar de relatie:

Profilul celui care cere:

In realitate, cel care cere ascunde sentimente profunde de insecuritate, temeri de pierdere, in special a relatiei. Acesti oameni au dificultati in a se aprecia si a se iubi pe ei insisi. Pot utiliza metode subtile de manipulare, precum dependenta fata de partener si nevoia de a atrage atentia. Pana la un punct, este normal in a cere sprijinul partenerului in anumite situatii. Dar, folosind santajul emotional, relatia poate deveni periculoasa pentru cel de langa tine.

Profilul celui care ofera:

Adesea, cei care daruiesc iubire neconditionat sunt persoane amabile si dragute, vrand sa faca pe plac celor dragi. Ei cad de multe ori victime ale unor "vampiri emotionali", care, folosind diferite tertipuri si metode de manipulare, pot trai numai alaturi de astfel de persoane dornice in a oferi dragostea lor celor apropiati.

Ce spun specialistii?

Acest tip de relatie este sufocanta din punct de vedere psihologic si se poate dovedi, uneori, chiar si fizic sufocanta pentru partenerul caruia i se cere constant atat de mult. Acest tip de relationare isi are radacinile in copilarie si de multe ori se manifesta subconstient. Cand ii spui partenerului "daca ma iubesti, o sa faci asa cum vreau eu", practic nu ii lasi suficient spatiu personal. Daca indraznesti sa te comporti independent, acest tip de partener se va infuria si te va determina sa te simti vinovata pentru nefericirea sa. L.D.Lewis, specialist in psihologia cuplului, afirma ca: "Daca te simti ca si cum persoana te pune intr-un colt sau iti pune conditii in legatura cu dragostea sau/ si cu prezenta ta, esti presat. Daca te simti vinovat/a in caz ca nu faci ce ti se cere sau tematoare in privinta reactiei partenerului, ca va fi suparat sau ti-e frica sa vorbesti, atunci esti intr-o situatie de manipulare, control, presiune."

Ce faci intr-o relatie in care esti presata emotional?

Niciodata nu e prea tarziu sa spuneti stop manipularii si controlului in relatia dvs. Iata cateva sfaturi, care de cele mai multe ori va pot fi de folos: - Trebuie sa intelegeti psihologia situatiei. Nimeni nu stie mai bine ca dvs. ce puteti face cu viata dvs.

Componentele unui tipar de presiune emotionala:

1. cererea - cineva vrea ceva de la dvs.;

2. rezistenta - celalalt nu se simte confortabil cu aceasta cerere;

3. presiunea - folosita pentru ca persoana rezistenta sa dea ce i s-a cerut.

Prin utilizarea afirmatiei "Daca ma iubesti atunci..."

- Trebuie sa priviti lucrurile intr-o noua perspectiva.

- Detasati-va de emotii.

- Descoperiti in ce mod atitudinea dvs. il incurajeaza pe celalalt sa va ceara mai mult.

- Trebuie sa deveniti constienta de presiunea emotionala care se produce asupra dvs. si de modul inadecvat in care sunteti tratata.

- Faceti un angajament cu dvs. insiva, de a nu permite sa fiti tratata astfel. - Aflati de ce anumite cereri va fac sa va simtiti inconfortabil.

- Nu luati decizii imediate privind cererile partenerului.

- Stabiliti granite pentru a vedea situatia cu detasare si a lua in calcul consecintele deciziei dvs.

- Calm, dar persistent, insistati asupra spatiului dvs. personal.

A spune NU persoanei iubite nu arata lipsa iubirii. Persoana posesiva trebuie sa invete faptul ca o relatie infloreste in libertate si nu intr-o datorie impusa.

- Dragostea se ofera fara sa o ceri, la fel ca si gesturile de iubire. Odata cerute, intra in categoria "dragoste cu obligatii".

- Trebuie sa luati in considerare o eventuala confruntare. Nu starniti reactii daca obiceiul dvs. este de a spune "Cum vrei tu...". Asteptati-va chiar la o "furtuna".

De multe ori, este nevoie de ea pentru a curata aerul si a face loc cresterii personale.

Sursa: http://www.revistaioana.ro/Articole_94298/Iubirea-conditionata

Iubirea conditionata si iubirea neconditionata

Atunci cand inima noastra se deschide catre o alta persoana, traim un moment de iubire neconditionata. Oamenii isi imagineaza de obicei ca iubirea neconditionata este un ideal inalt sau indepartat, unul dificil, daca nu chiar imposibil de atins. Totusi, chiar daca e probabil dificil de pus in practica in fiecare zi, natura sa e simpla si obisnuita: sa te deschizi si sa reactionezi in fata fiintei altei persoane fara retineri.Adesea, intrezarim cel mai bine aceasta calitate a iubirii in momente de inceput sau de sfarsit - la nastere, la moarte sau cand ne indragostim pentru prima data - momente cand suntem cel mai putin influentati de tiparele conditionate si obisnuite de perceptie. In astfel de momente, ceva vast din interiorul nostru intra in legatura cu ceva vast din celalat. Simpla existenta a celeilalte persoane ne face constienti de magia obisnuita a vietii. Calitatea neconditionata a iubirii se naste din acea parte neconditionata din noi si reactioneaza la ceea ce e neconditionat in celalalt - inima, respectiv deschiderea fundamentala fata de realitate. Deschiderea inimii, care se naste sensibila, impresionabila si dornica sa se intinda si sa atinga viata mai vasta din jurul nostru, nu e ceva ce trebuie sa producem. Pur si simplu, este.

Dorinta inimii e sa raspandeasca liber caldura umana, fara sa limiteze sau sa conditioneze acest schimb.

Cand iubim astfel, preceptiile ni se modifica - tot ce e pe lume ni se pare mai colorat, mai viu si mai patrunzator. Cand suntem iubiti astfel, ne simtim recunoscuti, observati, hraniti, sustinuti. Momentele de iubire neconditionata ne permit sa atingem vastitatea si profunzimea experientei umane. Si totusi, dupa cum stim, iubirea nu se rezuma la aceste lucruri. Pentru ca nu suntem doar inima pura, ci traim intr-o forma pamanteasca, aducem in relatii o suma de afinitati si aversiuni conditionate, nevoi, precautii si griji personale care influenteaza cat de profund ne implicam in relatia cu o anumita persoana. Cand cineva corespunde nevoilor si preferintelor noastre, simtim placere si simpatie. Acest tip de atractie - pe care o putem numi iubire conditionata - este o forma inferioara de iubire, prin faptul ca poate sa dispara daca cealalata persoana nu ne mai satisface nevoile.

Confundarea celor doua categorii de iubire

Relatiile contin intotdeauna ambele tipuri de iubire. Atractia fata de alta persoana este, de obicei, cea mai intensa si totul decurge cel mai firesc atunci cele doua sunt in acord: persoana de care ne simtim atrasi nu numai ca ne atinge inima, ci si corespunde cerintelor noastre personale. Atunci cand cele doua categorii de iubire nu se suprapun, e derutant.

Cineva poate sa indeplineasca exigentele noastre, dar totusi sa nu ne miste prea profund. Sau altcineva poate sa ne atinga inima si sa ne dorim sa spunem "da", in timp ce criteriile si considerentele noastre personale ne pot indemna sa spunem "nu".

In acelasi timp, inima poate sa priveasca dincolo de acele lucruri care ne jeneaza sensibilitatile personale si sa se bucure de simpla existenta a altei persoane, in ciuda tuturor intentiilor rationale de a pastra distanta sau a fi prudenti. In esenta ei cea mai profunda, inima nu cunoaste conditii si e mai degraba irationala. Cum sa procedam atunci? O greseala frecventa intr-o astfel de situatie e sa ne impunem "nu"-ul conditionat in fata "da"-ului inimii: "Nu-mi pot permite sa fiu atat de deschis decat daca...nevoile mele sunt satisfacute; ma iubeste la fel de mult pe cat il iubesc eu; nu ma raneste...". In inima noastra, a carei natura e sa spuna "da", sufera cand incercam sa limitam deschiderea punand conditii.

Chiar daca trebuie sa punem capat sau sa schimbam forma unei relatii care nu ne satisface nevoile, nu trebuie sa ne inchidem inima.Alta greseala frecventa e sa incercam sa impunem "da"-ul inimii in fata "nu"-ului considerentelor personale. De multe ori, oamenii cred ca iubirea neconditionata inseamna sa lase deoparte toate conditiile si sa accepte tot ce face persoana pe care o iubesc. Daca ne imaginam ca trebuie sa toleram neconditionat tot ce face partenerul nostru, consecintele pot fi devastatoare. Iubirea neconditionata nu inseamana ca trebuie sa ne placa ceva ce de fapt nu ne place sau sa spunem "da" atunci cand simtim nevoia sa spunem "nu". Iubirea neconditioanta se naste din cu totul alt loc din interiorul nostru decat afinitatile si repulsiile, atractile si aversiunile conditionate. Este o recunoastere de la fiinta la fiinta si raspunde la ceea ce e neconditionat - bunatatea intinseca a inimii deschise a celuilalt, dincolo de tot ce ne place sau ne displace la el. Inseamna sa spui "da" unei alte fiinte, dar nu insemana sa spui mereu "da" la cum este ea sau ce face.

Astfel, doar pentru ca inima nu e deschisa, nu inseamana ca trebuie sa lasam deoparte toate precautiile. Si nici stabilirea unor conditii in legatura cu ce ne dorim de la o relatie nu trebuie sa nege deschiderea autentica pe care o simtim. Pentru ca o relatie implica intotdeauna sa intram in in relatie cu fiinta noastra mai profunda si cu personalitatea noastra conditionata. In timp ce o parte din noi ar dori sa invite alta persoana in inima fara rezerve, o alta parte din noi vrea sa evite sa sufere, sa ajunga intr-un impas sau sa fie abandonata. Acest lucru nu e problematic decat daca suntem antrenati intr-o lupta intre cele doua parti si suntem impartiti intre iubirea neconditionata si considerentele personale.

Iubire si frica

Ganditi-va la situatia in care ne aflam atunci cand suntem brusc atrasi de un nou iubit cu o forta si o intensitate extraordinare. Putem fi atat de exaltati, incat sa ne dorim sa ne deschidem fara retineri. In acelasi timp, ne confruntam cu o anumita prudenta cand e vorba sa lasam iubirea sa curga atat de liber: "Imi pot permite sa fiu atat de deschis? Ma voi pierde pe mine sau voi fi luat de val? Pot avea incredere in persoana aceasta? Imi va satisface nevoile?

Daca da, voi deveni prea dependent de ea? Pot trai cu lucrurile care ma irita la ea? Poate sa ma accepte asa cum sunt si sa fie cu adevarat alaturi de mine? Daca nu, voi suferi oare prea mult?".Daca ne ascultam inima, e posibil sa nu simtim nicio rezerva legata de implicarea intr-o relatie cu persoana. Dar cand incepem sa ne gandim ce fel de relatie ne dorim, ne trezim pe teritoriul conditiilor. Ne simtim trasi in directii opuse - vrem sa ne daruim liber, dar si sa ne respectam exigentele - si probabil ca nu stim cum sa procedam.La inceput, ne putem imagina ca incertitudinea e un semn ce ceva nu e in ordine. Este insa firesc sa ne aflam sub actiunea acestor forte opuse. In defintiv, probabil ca am fost raniti in trecut, asa ca e inteligent sa fim mai prudenti de data asta.

Daca lasam pur si simplu pasiunea sa nu tina cont de precautii, e posibil sa cautam problemele cu lumanarea. Daca lasam frica sa ne inchida inima, nu vom afla niciodata ce are de oferit o relatie noua. Aici, in impletirea iubirii si fricii, simtim paradoxul naturii umane in cel mai acut mod posibil. Ar fi mult mai usor daca am putea ramane izolati si ne-am putea stabili un set impecabil de conditii care sa ne protejeze de riscuri. Sau daca am putea sa ne deschidem fata de cineva pur si simplu, fara nicio ezitare, sa ne pierdem complet in contopirea cu celalalt. Dar ambele variante submineaza iubire, fiindca distrug tensiunea dintre sine si altul, dintre cunoscut si necunoscut, tensiunea cu care iubirea se hraneste. Secretul in gasirea unei iesiri dintr-o astfel de situatie consta in a invata sa lasam laturile opuse ale naturii noaste - iubirea neconditionata si cea conditionata, pasiunea si frica - sa coexiste, fara sa lasam una sa o nege pe cealalta.

Cand facem asta, devenim mai prezenti in experienta noastra si, drept consecinta, mai prezenti in raport cu alta persoana. Ne putem permite sa ne deschidem si sa ne extindem mentinand totusi picioarele pe pamant. Devenind tot mai constienti de jocul dinamic si tensiunea dintre cele doua laturi ale naturii noastre, incepem sa aducem intreaga fiinta in relatie. Astfel, unele dintre cele mai intense si patrunzatoare momente intr-o relatie sunt cele care ne aduc pe o muchie, locul din care iubirea conduce catre un teritoriu necunoscut si trezeste viata din noi in toata plenitudinea ei.

Articol preluat din cartea "Calatoria inimii. Calea iubirii constiente" de John Welwood, aparuta la editura Elena Francisc Publishing

Tehnici de comunicare cu persoanele dificile

“Cum imi inving dusmanii? Simplu: ii transform in prieteni!” Abraham Lincoln

Cei mai multi dintre noi suntem nevoiti sa interactionam zilnic cu persoane dificile, fie la serviciu fie in plan personal. Le recunoasteti cu siguranta: agresive, critice, insolente, insistente, arogante, lipsite de bun-simt, ostile, sarcastice, se plang din orice, refuza sa-si asume responsabilitati, ii invinovatesc permanent pe cei din jur, mint, refuza sa asculte punctele de vedere ale altora sau le resping din principiu pentru ca doar ei au intotdeauna dreptate, fac promisiuni pe care nu le respecta niciodata… si lista poate continua.
Intr-o lume ideala pur si simplu i-am ocoli. In lumea reala insa ne sunt sefi, colegi sau subalterni, soti/sotii, parinti sau prieteni.

In unele cazuri ruperea relatiilor cu astfel de persoane implica niste costuri prea mari, de aceea pentru a le face fata cu succes avem nevoie sa invatam cum gandesc, care sunt temerile lor cele mai profunde, de ce fac ceea ce fac.

Sursa: http://www.damaideparte.ro/index.php/tehnici-de-comunicare-cu-persoanele-dificile/541/

Iubirea remediul pentru vindecarea sufletului

Stim cu totii ca inca de cand suntem copii, atat sufletul cat si trupul incep sa se acopere de rani produse de cei din jurul nostru.

Ranile trupesti se trateaza de catre mame, bunici sau medici in functie de caz si ele trec lasand o cicatrice un urma...

Cele sufletesti insa, sunt provocate de negare si minciuni care le inventam pentru a proteja aceste rani, provocate de un ADEVAR care doare.

Cum cred eu ca se pot vindeca aceste rani sufletesti?

Primul pas ar fi sa recunoastem ca sufletul nostru este bolnav pentru a ne vindeca.

Trebuie sa vedem lucrurile asa cum sunt, nu cum dorim sa fie, sa iertam pe toti cei care ne-au provocat rani sufletesti dea lungul vietii si sa iubim neconditionat pe toti cei care ne inconjoara.

Sa ne iubim pe noi, prietenii si chiar pe cei care ne fac rau...

Haideti sa facem impreuna pasii care ne arata drumul spre VINDECAREA SUFLETULUI! O faptă facută din dragoste şi bunătate poate că nu va schimba cursul istoriei, dar dacă va schimba viaţa cuiva, atunci merită tot efortul!

O lume mai buna!

Majoritatea oamenilor sunt intr-o continuă agitaţie dorind cu orice preţ să reuşeasca în viaţă, încercînd adesea să determine oameni şi situaţii să se asocieze cu programele sale (interioare), pentru a asigura plăcere, putere, prestigiu, mîndrie, abilitate pentru a manipula situaţiile în favoarea lor...
Din pacate in ziua de azi schimbarile in bine nu prea se vad, sau prea putin si multi dintre noi ne-am pierdut increderea in tot si in toate...
Incorto ne indreptam oameni buni?

Abuz emotional, mental si fizic...

Relatiile abuzive din punct de vedere mental sunt foarte comune. Multi din “protagonistii” acestor relatii nici macar nu sunt constienti de faptul ca relatia lor ar putea fi clasificata drept abuziva. Daca abuzul fizic propriuzis nu este prezent nu inseamna ca acea relatie este una sanatoasa. De multe ori, in acest tip de relatie abuzul ia forma torturii emotionale sau verbale.Violenţa domestică presupune putere şi control.

Cel care abuzează se simte puternic şi important cand răneşte o altă persoană. Nu intotdeauna este implicată violenţa fizică, cateodată abuzatorul controlează situaţia prin intimidare ori ameninţare sau ambele. Orice ar spune cel care abuzează, nu există scuză pentru violenţa domestică toate tipurile de abuz sunt dăunătoare!